Florin Mihail Secară

„Tăcerea îi face complici!”

Tensiunile post-Vilnius de la Kiev nu sunt nici de ieri, nici de astăzi! Tensiunile din Piața Independenței din Kiev, denumită sugestiv EuroMaidan, sunt de peste două luni, dar s-au amplificat ca urmare a deciziei autorităților ucrainene de a abandona definitiv calea proeuropeană a Ucrainei și din cauza măsurilor nedemocratice luate de președintele în funcție. Ucraina este de ani buni tărâmul de confruntare a intereselor geopolitice și, mai ales, geoeconomice în regiune. Din păcate, poziția autorităților contravine flagrant voinței propriei populații, care a optat deja pentru democrație, pentru prosperitate și pentru calea către integrare în libertate.

Nu e nici prima dată și, din păcate, nu cred că va fi nici ultima dată când Guvernul României tace atunci când, dincolo de frontierele României, drepturile și libertățile sunt violate într-un mod demn de secol XVIII. A tăcut în cazul Ucrainei, a tăcut în cazul Republicii Moldova, a tăcut în cazul Transnistriei!

Tăcerea este întotdeauna sinonimă cu acceptarea sau complicitatea. La nivelul Guvernului României, prim-ministrul Victor Ponta nu doar că a tăcut, dar s-a și îmbulzit să se pozeze la Soci cu cei mai veritabili dictatori din regiune. De asemenea, mâna sa dreaptă în domeniul politicii externe, domnul Titus Corlățean, a dat tuturor senzația că este mai degrabă adjunctul domnului Lavrov decât unul dintre miniștri de externe ai UE.

Domnul Titus Corlățean nu a făcut nimic, nu a acționat în niciun mod, deși numai faptul că în Ucraina trăiește o comunitate importantă de români ar fi trebuit să-l facă să nu mai aibă liniște! Domnul Corlățean nu a participat nici la summitul extraordinar de la Budapesta, acolo unde premierii Cehiei, Ungariei, Poloniei și Slovaciei au discutat despre situația din Ucraina și nici nu s-a implicat în vreun fel în criza umanitară de la Kiev sau în găsirea de soluții, împreună cu partenerii europeni. Domnul Ponta și domnul Corlățean au privit EuroMaidanul doar de la televizor, într-o tăcere soră complicității.

Criza umanitară din Ucraina nu va înceta până când populației nu i se va oferi cel mai simplu drept, dar de departe cel care reprezintă fundamentul democrației: dreptul de a vota, dreptul de a alege pentru ei și pentru familiile lor un drum în viață, indiferent încotro se va îndrepta acel drum! Ucrainenii au dreptul să fie protejați de armată și de organele de ordine, nu să fie uciși pentru că își strigă libertatea! Este trist faptul că Guvernul României a tăcut, deși, în decembrie 1989, libertatea românilor s-a câștigat într-un mod asemănător.