Gheorghe Emacu

Tema: „8 mai – Ziua internațională a Crucii Roșii”.

Data de 8 mai nu este numai Ziua victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de Al Doilea Război Mondial, ci și Ziua internațională a Crucii Roșii.

De ce se sărbătorește această zi la 8 mai? Pentru că elvețianul Henri Dunant, fondatorul Crucii Roșii Internaționale, s-a născut la 8 mai în anul 1828.

Acesta a fost martor al bătăliei de la Solferino (în nordul Italiei), ce s-a desfășurat la 24 iunie 1859 și în care armata împăratului Napoleon al III-lea a zdrobit armata austriacă, făcând circa 40.000 de victime.

Imaginea cu ororile acestei bătălii, cu miile de răniți care agonizau pe câmpul de luptă, fără niciun fel de ajutor sau îngrijiri, l-a marcat pe Henri Dunant, care a organizat o acțiune de salvare a acestora cu ajutorul populației locale.

Această acțiune de ajutorare a victimelor războiului a marcat începutul unei noi ere; din acest moment, mii de soldați, civili și prizonieri vor avea dreptul și vor beneficia de astfel de gesturi umane, de fraternitate, care le fac mai puțin crude suferințele cauzate de lupte.

La cinci ani după bătălia de la Solferino a urmat o conferință internațională la Geneva, la care au participat 16 state, care au decis să creeze, în fiecare dintre acestea, comitete de salvare a victimelor în luptă și au stabilit emblema acestora: crucea roșie pe un fond alb (adică reversul drapelului Elveției).

Statele participante la această conferință au adoptat reguli internaționale care definesc regimul prizonierilor și al persoanelor care nu participă – sau nu mai participă la luptă –, concretizate în Convențiile de la Geneva, dintre care prima a fost adoptată la 22 august 1864. România a devenit parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din 1864 și a ratificat-o în 1874.

Astăzi, la nivel mondial, aproape 100 de milioane de bărbați și femei își desfășoară activitatea sub semnul Crucii Roșii, iar în 176 de state funcționează societăți naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie contribuie la extinderea și promovarea dreptului internațional umanitar, cunoscut și sub denumirea de drept al conflictelor armate sau drept al războiului. Ea acționează pentru ca statele să respecte principiile dreptului și aplicarea acestora în cazul conflictelor. Totodată, organizația susține adoptarea de reguli mai protectoare și mai umane în cazul conflictelor. Dar, mai important, prin acțiunile sale, Crucea Roșie contribuie la prevenirea conflictelor și a tensiunilor.

În România, Societatea Națională de Cruce Roșie a luat ființă la 4 iulie 1876 și și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București. Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române se regăsesc

importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, Grigore Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturdza și dr. Carol Davila.