Ștefan Daniel Pirpiliu

Tema: „Obligativitatea statului român de a se implica în lupta împotriva pirateriei maritime”

Declarația mea politică se dorește a fi un apel pentru stoparea unui flagel care se numește piraterie maritimă și căruia îi cad victime inclusiv cetățeni români. Mă văd nevoit să revin asupra acestui subiect, pe care l-am abordat prima dată pe parcursul anului trecut, motivat fiind de cazul marinarului Virgil Teofil Crețu.

Un cetățean român a fost ținut prizonier, alături de alți nouă sirieni, încă din 2 februarie 2010, după ce cargoul MV Rim, proprietate a companiei libiene White Sea Shipping, a fost capturat în nord-vestul Golfului Aden. S-au scurs de atunci patru luni de zile și nu pot să nu îmi pun întrebarea care a fost reacția autorităților române pentru recuperarea acestui marinar, cu atât mai mult cu cât, acum câteva zile, Virgil Teofil Crețu a fost rănit prin împușcare, iar la bordul navei nu exista asistență medicală. Anterior, respectiv la 25 mai, marinarul și-a anunțat familia, prin telefon, că pirații l-au amenințat că-l vor ucide dacă nu vor primi suma de 400.000 de dolari drept răscumpărare.

Exemplificarea pe care v-am oferit-o a suscitat în ultimul timp atenția mass-media, dar în situația acestui marinar există și alți cetățeni români capturați de pirați în apele somaleze, iar despre soarta lor nu se mai știe uneori nimic. Deși în zonă patrulează nave din Flota a V-a americană, nave din Coaliția Navală Multinațională condusă de Marea Britanie (CTF 150), precum și forțe ale Uniunii Europene, fenomenul proliferează nestingherit în continuare, iar potrivit cotidianului american „New York Times”, grupările de pirați somalezi au strâns din răscumpărări nu mai puțin de 100.000.000 de dolari în doar cinci luni. Țintele preferate sunt transportoarele de containere, cargourile și petrolierele. Anul trecut, 433 de persoane au fost victime ale atacurilor piraților, iar majoritatea dintre ei au fost uciși în momentul în care pirații au atacat navele.

Pirateria maritimă a devenit o afacere mai mult decât profitabilă, în 2009 înregistrând cel mai înalt nivel din ultimii șase ani. Principala problemă este că majoritatea banilor obținuți din piraterie ajung la grupări teroriste. Un motiv suficient de puternic, care ar trebui să genereze o implicare mult mai activă a NATO și UE, și nu numai în plan militar. Dincolo de aceste programe militare, indiscutabil utile, o problemă reală în stoparea fenomenului sunt complicațiile legale și dificultățile logistice pe care le presupun o eventuală capturare a piraților, respectiv transportul acestora și a martorilor la tribunale.

Ca dovadă, deși fenomenul există de ani de zile, primul proces din Europa împotriva unor cetățeni somalezi acuzați de piraterie s-a deschis abia în luna mai 2010 la Rotterdam, în Olanda, cei cinci inculpați riscând până la 12 ani de închisoare pentru tentativă de capturare a unui cargou în Golful Aden, în ianuarie 2009.