Ioan Nelu Botiș

Temă: „Școala și piața muncii”

Vârsta adolescenței este vârsta cea mai frumoasă, dar și cea mai tumultuoasă din viața fiecăruia, este vârsta frământărilor, a entuziasmului, a cristalizării relațiilor de prietenie și iubire, este vârsta întrebărilor care își caută răspunsuri. O importanță colosală în viitorul tânărului o reprezintă relația adolescent–părinte, adolescent–școală, adolescent–grup de prieteni.

Grupul de prieteni și tot ce ține de afinitate poate schimba viața unui adolescent, proverbul acela cu „Cine se aseamănă, se adună” este foarte adevărat. Climatul educațional familial are un rol primordial în formarea tânărului și relația părinte–copil poate fi considerată cea mai importantă dintre relațiile care se pot forma, în general, între oameni. Comunicarea dintre părinți, adolescenți și școală este o condiție foarte importantă a relaționării, a orientării în carieră și a formării personalității tânărului. Am să insist asupra rolului decisiv pe care îl are școala și instituțiile statului în orientarea și consilierea profesională a adolescentului și asupra necesității corelării programelor de formare profesională și de calificare din învățământ cu cerințele actuale ale pieței muncii.

Tinerii întâmpină dificultăți la încadrarea în muncă din două motive. În primul rând, schimbările economice din zilele noastre fac ca actualele profesii, meserii, ocupații să fie mai puțin clar definite și previzibile decât în trecut. În al doilea rând, tinerii din anii terminali ar trebui să participe în mod obligatoriu la programe de consiliere și orientare în carieră. Insist asupra formării unor parteneriate între școală și agențiile pentru ocuparea forței de muncă pentru ca sistemul de învățământ să pregătească elevii pentru provocările legate de oportunități viitoare de angajare și să ia în considerare dinamica schimbărilor în economia românească.