Vasile Filip Soporan

„Teoria dorințelor și practica putințelor”

Suntem în campanie electorală pentru Parlamentul European, temele principale de dezbatere fiind însă legate de miza alegerilor prezidențiale. Criza economică și financiară este privită ca o pată de culoare, abordarea acesteia fiind superficială, mai mult mediatică, fără consistență la nivelul soluțiilor. Chiar și candidații la poziția de președinte al României uită în acest context de miza fundamentală, aceea a integrării în mecanismele Uniunii Europene, în dorința de a micșora decalajele existente în momentul de față ca o acumulare a diferențelor date de istorie.

Din păcate, nu se discută despre România contemporană, despre România izolată, despre România neperformantă, despre România dezamăgită, despre România trădată, despre România condiționată, despre România amăgită, despre România absurdului, despre România extremelor, despre România contrastelor, despre România amenințată, despre România șantajată, despre România certurilor permanente, despre România împărțită între cei mulți și nemulțumiți și cei puțini, la care mulțumirea se măsoară în mărimea banilor, despre România în care nu există interes local generator de dezvoltare durabilă.

Înainte de declanșarea crizei economice mondiale, luând în considerare criza de fond a economiei românești și corelând cu obiectivele Strategiei de la Lisabona, am propus în mai multe rânduri acțiunile menite a declanșa dezvoltarea durabilă: dezvoltarea capacității novative a regiunilor și utilizarea resurselor locale, dezvoltarea capacităților de producție, stimularea valorificării produselor autohtone la nivel local, regional și național.

Aplicarea acestor principii, pentru a avea efectul scontat, nu se face la nivel general, ci este necesar a se realiza un climat foarte concret de stimulare a creării de noi produse, de valorificare a acestora în context național și de promovare la nivel european și mondial.

Comparând eforturile unui cercetător clujean, inginerul Florin Tomina, cu situația concretă generată de instituțiile statului într-o economie de piață încă șubredă în funcționalitatea ei, constat că există o diferență uriașă între teoria dorințelor și practica putințelor.

De ce spun acest lucru?

În primul rând, pentru faptul că inginerul Florin Tomina a realizat un produs superior produselor similare importate, fără ca acesta să fie acceptat de AND, deoarece nu corespunde ca grosime și referințele prezentate nu sunt reprezentative.

Indignarea specialistului este cuprinsă în scrisorile adresate președintelui Traian Băsescu și prim-ministrului Emil Boc, în care arată: „Nu vreau să bravez, sunt mândru că sunt român și am reușit să realizez ceea ce mi-am dorit. Acest produs este realizat în țară, deci este românesc, este unic în lume, poate rezolva foarte multe probleme stringente de care țara are nevoie: la construcțiile civile, industriale, hidrotehnice, baraje, diguri, canale de irigații, pardoseli pentru construcțiile agrozootehnice și, ca proiect de viitor, banda antiderapantă antigel pentru șosele și drumuri. Nu am nevoie să fiu susținut, însă crima care s-a făcut la AND acestui produs este o crimă adusă poporului român, care trebuie să cunoască adevărul asupra modului în care sunt utilizate resursele financiare și tratamentul adus patentelor și produselor românești.”