Natalia Elena Intotero

„Teoria și practica autonomiei teritoriale – Ținutul Secuiesc”

În lumea politică de azi există trei feluri de autonomie: autonomia culturală, autonomia locală administrativă și autonomia teritorială. La mitingul de la Târgu Mureș, din 10 martie, președintele Consiliului Național Secuiesc a citit o proclamație în care solicită autonomia teritorială pentru ceea ce el numea Ținutul Secuiesc, făcând referire la județele Harghita, Covasna și Mureș.

Prin definiție, autonomia teritorială acordă un statut special unei regiuni teritoriale căreia i se transferă importante puteri exercitate de reprezentanți aleși local. Administrația, justiția și legislația sunt autonome. În funcție de specificul local, regiunile autonome teritoriale beneficiază și de un sistem de educație și un sistem medical propriu. Adică un stat în sine, dar în miniatură.

Legal, Constituția României nu oferă posibilitatea acordării unei autonomii teritoriale, România nefiind singurul stat european aflat în această situație. Legislația europeană nu abordează explicit subiectul, iar standardele europene în materie de protecție a minorităților nu reglementează autonomia teritorială. În 1993, Recomandarea 1.201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei prevedea posibilitatea acordării unui statut special, dar juridic se consideră că acest document nu are valoare obligatorie.

Consiliul Național Secuiesc a atacat legal în numeroase rânduri acest subiect, solicitând Națiunilor Unite o poziție privitoare la autonomia teritorială. Aceasta a venit în vara lui 2010 sub forma unei respingeri din partea ONU. Motivațiile au făcut referire la politica României foarte permisivă vizavi de minoritatea maghiară, reprezentanții acesteia fiind mereu cooptați la guvernare, aproape neîntrerupt în ultimii 20 de ani.

Dar să privim realitatea pe care o trăim așa cum este ea. În prezent, președintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România este ministrul culturii și patrimoniului național în Guvernul României și are în mâna destinele culturii naționale. Este cel mai valid argument că minoritatea maghiară din România are niște drepturi fundamentale și aceste drepturi îi sunt respectate.

*

„Referendumul din Crimeea – validarea ilegală a unei intervenții militare”

Referendumul din Crimeea este punctul culminant al unei crize începute cu patru luni în urmă, când Președintele Ucrainei, încă în funcție la acea dată, Viktor Ianukovici, a decis ca în numele națiunii ucrainene să suspende negocierile cu Uniunea Europeană. A fost debutul a trei luni de proteste proeuropene de masă, care s-au soldat în cele din urmă cu demiterea fostului președinte și preluarea interimatului funcției de către Oleksandr Turcinov, în 22 februarie 2014.

Ieri, circa două milioane de electori din peninsula ucraineană Crimeea au votat în favoarea alipirii la Rusia, în cadrul unui referendum denunțat de întreaga lume, dar susținut de Moscova, și rezultatul a fost previzibil, în afara oricărei îndoieli.