Sorin Mircea Oprescu

Termin și, după aceea, avem tot timpul, domnule ministru, să explicăm colegilor ceea ce nu ați înțeles dumneavoastră.

La o scurtă contabilizare a erorilor din politica sanitară a Ministerului Sănătății Publice observăm, fără surprindere, că ele sunt în număr destul de mare.

Nerespectarea unor documente naționale și internaționale. Cele naționale:

– Legea drepturilor pacientului.

De 3 ani nu s-a prezentat niciun raport în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, așa cum prevede legea;

– drepturile copilului spitalizat, în conformitate cu reglementările europene și internaționale.

Cele internaționale:

– recomandările UE și ale Consiliului Europei privind combaterea corupției, neaplicarea recomandării Comisiei Europene privind crearea de structuri pentru combaterea fraudei și corupției din sistemele de sănătate ale statelor europene – dacă considerăm cutia aceea de reclamații, verde, pe care ați pus-o în spitale pentru acest lucru, atunci, vă cer scuze, înseamnă că această directivă este respectată;

– recomandarea Consiliului Europei privind dezvoltarea și implementarea sistemelor de îmbunătățire a calității în sistemul sanitar;

– recomandarea privind managementul siguranței pacienților și prevenirea efectelor adverse în îngrijirea sănătății.

Recomandări ale Băncii Mondiale:

– recomandarea privind reforma spitalului ca organizație, corporatizarea, pentru creșterea performanțelor spitalului, calea de mijloc între privatizare și spitalul public;

– adoptarea căilor pentru evitarea efectelor negative ale aplicării conceptelor economiei de piață în sănătate. Recomandările O.M.S. nerespectate:

– rolul de _stewardship_ al guvernelor și al miniștrilor sănătății;

– pregătirea managerilor de spitale;

– capitolul „Sănătatea publică. Politica farmaceutică”. Erori numeroase în pachetele de legi:

- Legea spitalelor.

Conceptele pe care se bazează această lege sunt vechi de 40, 50 ani, legea nu ține seama de noile concepte privind guvernarea spitalelor și guvernarea clinică a acestora, precum și de organizarea internă a spitalelor care să permită creșterea performanțelor;

– Legea sănătății publice prezintă erori conceptuale ce au dus la dezorganizarea Ministerului Sănătății Publice, care nu mai este capabil să reglementeze și să urmărească furnizarea de servicii medicale de calitate populației, în conformitate cu recomandările UE;

– Legea asistenței medicale de urgență conține, de asemenea, numeroase erori și multe dintre prevederi nu sunt adaptate condițiilor specifice ale României, un exemplu flagrant îl constituie omiterea nevoilor asistenței medicale de urgență a copilului;

– Legea asistenței primare și comunitare conține, de asemenea, erori grosolane, unele inspirate de Conferința O.M.S. de la Alma-Ata din 1978, asupra căreia O.M.S. a revenit ulterior. Se face confuzie între îngrijirile primare de sănătate și asistența medicală primară.