Sorin Mihai Grindeanu

Timișoara, orașul premierelor și al recordurilor, a înregistrat săptămâna trecută cel mai trist și mai de coșmar episod sportiv din istoria ultimilor zeci de ani: sâmbăta neagră a rugby-ului românesc! Partida dintre RCM Timișoara și Farul Constanța – semifinala Superligii de Rugby – a devenit o pată de neșters pe obrazul celor care gestionează sportul românesc, reprezentanți ai federației de specialitate și arbitri, deopotrivă.

RCM Timișoara și-a construit în ultimii ani un nume în rugby-ul românesc: patru titluri naționale, din care trei consecutive, palmares de excepție, finanțat cu resurse private și cu implicarea și aportul autorităților locale. Un exemplu de conduită și de sportivitate rezultat în urma unui efort comun. Un efort care a fost călcat în picioare și trimis în derizoriu în doar câteva ore.

Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă pe Stadionul „Dan Păltinișanu” face parte din categoria filmelor proaste, cele pe care nimeni nu dorește să le vadă!

La debutul meciului, sâmbătă, 6.09.2014, ora 20.00, oficialii Superligii au constatat că șase jucători timișoreni nu aveau în carnete foile cu vizele medicale: Eugen Căpățână, Jack Umaga, Paul Kinikinilau, Valentin Calafeteanu, Cătălin Fercu și Fonovai Tangimana. Surprinzător, aceeași jucători – coloana vertebrală a echipei timișorene – erau absolut în regulă în urmă cu două săptămâni, la meciul cu CSM București, când aceeași oficiali au constatat că există vize perfect valabile. Iar oamenii de sport știu că aceste vize sunt valabile 6 luni – în cazul jucătorilor timișoreni, până în decembrie 2014. Lipsa foilor din carnetele medicale, refuzul oficialilor de a accepta vizele medicale care puteau fi acordate pe loc de reprezentantul Policlinicii Sportive, nasc semne de întrebare firești. Corupție, rea-voință, neglijență? Poliția a deschis o anchetă, însă, indiferent de rezultat, sportul românesc a primit o palmă aspră.

Sportul de performanță se întreține cu bani mulți, cu efort, cu dăruire și cu muncă. Rezultatele trebuie să decidă cine merită mai mult, nu jocurile de culise și interesele. Dacă ținem cont de ceea ce s-a întâmplat la Timișoara, trăim vremuri în care grila de valori este înclinată după bunul-plac al unor decidenți care nu au nicio legătură cu fairplay-ul, valorile și principiile.

Performanța în sport generează cele mai frumoase momente. Pentru suporteri, ea se traduce în bucurie și mândrie, pentru susținători și finanțatori, în mulțumirea că au fost părtași la succes, iar pentru performeri, în rezultate care scriu istorie. Iată un cumul de sentimente pe care aproape numai în sport le poți întâlni și care încă fac să existe stadioane pline, tribune efervescente și transmisii _live_ urmărite cu sufletul la gură. Aceasta este partea care se vede. De cealaltă parte stau munca, dăruirea, banii și dorința unor oameni de a se implica. Este partea care nu se vede, realizată cu efort și transpirație, cu sacrificii, cea fără de care performanță este însă imposibilă.