„Tinerii din România nu-și mai permit să urmeze o facultate”
În urmă cu două săptămâni, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România anunța, ca urmare a analizei datelor furnizate de 20 de universități românești, o rată a abandonului pentru promoția 2013 de 40%. Membrii ANOSR reclamă, în deplină cunoștință de cauză, faptul că măsurile luate de Guvern pentru diminuarea fenomenului au fost la limita penibilului.
Și totuși cum se poate explica acest procent alarmant care pune sub semnul întrebării funcționalitatea învățământului superior din România?
Ne-au răspuns tot reprezentanții ANOSR, care au supus atenției noastre o serie de disfuncționalități pe care guvernanții ori nu le cunosc, ori le ignoră cu bună știință:
‒ bursa socială are o valoare medie de aproape trei ori mai mică decât necesarul;
‒ universitățile respondente au, în medie, un angajat specializat în consiliere în carieră sau consiliere psihologică la peste 8.000 de studenți;
‒ necorelarea sistemului de învățământ liceal cu cel superior și cu piața muncii în vederea asigurării unei treceri optime de la liceu la facultate și de acolo la locul de muncă;
‒ neverificarea funcționării și atingerii scopului de către mecanismele create de stat la nivel legislativ;
‒ lipsa unei finanțări corespunzătoare pentru ca aceste mecanisme să fie funcționale.
Aș vrea să ne reamintim de protestele studențești din toamna anului trecut, când câteva mii de tineri din 10 centre universitare l-au obligat pe ministrul delegat pentru învățământul superior, domnul Mihnea Costoiu, să facă o serie de promisiuni ca urmare a cerințelor studenților exprimate anterior în repetate rânduri. Printre acestea se numără creșterea subvenției cămine–cantine, reformarea modului de alocare a burselor sociale și propunerea de soluții pentru creșterea fondului alocat pentru burse, adoptarea unui act normativ care să facă centrele de consiliere și orientare în carieră funcționale și adoptarea unui plan financiar multianual pentru educație, elaborat de Ministerul Educației Naționale în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice. Cu tristețe, ascultând vocea reprezentanților ANOSR, constatăm că, de atunci, doar creșterea subvenției cămine–cantine a fost realizată, însă și aceea doar cu 10%, față de 30% cât solicitaseră aceștia.
Astfel că, o dată în plus, ca urmare a acestor realități, pot spune că proiectul meu și al colegilor din Partidul Democrat Liberal de a aloca minimum 5% din PIB învățământului și 1% cercetării prin Constituție este susținut și de vocea studenților din România. Această alocare cerută laolaltă de profesori, studenți, elevi, părinți deja nu mai poate fi considerată o revendicare, ea trebuie privită ca o ultimă soluție, una disperată și absolut necesară pentru a salva ceea ce a rămas performant în sistemul de învățământ românesc. Guvernul României nu și-a făcut datoria față de cei 40% din studenții români care au început o facultate cu gândul la o viață mai bună pentru ei și familiile lor, cu gândul de a face performanță pentru România, cu gândul de a răsplăti numeroasele eforturi pe care părinții lor le-au făcut suportând costul rechizitelor, al navetei, al materialelor didactice necesare și solicitate din clasa I până în clasa a XII-a.
Atitudinea pe care responsabilii din Guvern o au față de studenții români mă face să mă întreb, și din postura de profesor universitar, dacă statul român mai încurajează tinerii să urmeze studii superioare și dacă nu cumva vorbim de o condamnare a acestei generații la sărăcie, la necunoaștere, la șomaj, la părăsirea țării.
„București și Suceava, unite în marele proiect al francofoniei”
În perioada 20–23 martie 2014, Camera Deputaților a organizat Conferința șefilor de delegații ale parlamentelor membre ale Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF) din regiunea Europa. În contextul intensificării demersurilor de promovare a valorilor francofone în Europa Centrală și de Est, reuniunile Regionalei Europa a APF au avut loc la Chișinău, în perioada 27–28 noiembrie 2013, la București și Suceava, în perioada 20–23 martie 2014, urmând Varșovia, în toamna anului 2014.
Lucrările conferinței au fost deschise de către șeful Misiunii Regionale Europa a APF, domnul Jean-Paul Wahl, urmate de mesajul președintelui Camerei Deputaților, domnul Valeriu Ștefan Zgonea, de alocuțiunile ministrului educației naționale, domnul Remus Pricopie, și vicepreședintelui Senatului României, domnul Cristian Sorin Dumitrescu _._
În intervenția mea, în calitate de președinte al delegației Parlamentului României la APF, am încercat să demonstrez faptul că francofonia în România este o preocupare coerentă,
constantă și susținută de importante nume românești, care au realizat de-a lungul istoriei legături solide cu spațiul european francofon, pe care ne bazăm astăzi atunci când cerem fapte concrete care să protejeze francofonia în România. Francofonia nu trebuie să fie percepută ca o instituție cu atribuții formale, ci trebuie să fie o forță economică, politică, culturală care să reunească statele care au ca limbă oficială franceza, dar și pe cele care au o puternică tradiție istorică și culturală în spațiul francofon pentru îndeplinirea unor obiective care să se reflecte în educație, economie, turism, politică.
Dezbaterile s-au concentrat în trei sesiuni: Activitățile de promovare a francofoniei; Tinerii francofoni – promotori ai democrației, multiculturalismului și plurilingvismului; Pregătirea celei de-a XXVII-a adunări regionale Europa, ce va avea loc la Varșovia în perioada 28 septembrie–1 octombrie 2014, pe parcursul cărora au intervenit: reprezentantul personal pentru francofonie al Președintelui României, domnul Cristian Preda, șeful Antenei Regionale OIF pentru Țările din Europa Centrală și de Est, domnul David Bongard, ministrul plenipotențiar, corespondent național pentru francofonie, MAE, doamna Victoria Popescu _,_ președintele GADIF, domnul Benoît Rutten, directorul Biroului Europa Centrală și de Est al Agenției Universitare a Francofoniei (AUF), domnul Abderrahmane Rida, domnul academician Răzvan Theodorescu, fost președinte al delegației Parlamentului României la APF, din partea Institutului Cultural Francez, E.S. domnul Philippe Gustin, ambasadorul Franței în România, domnul deputat Theodor Paleologu, membru al Comisiei permanente comune pentru relația cu UNESCO a Parlamentului României.
Ca deputat de Suceava, mărturisesc că prezența numelui județului pe care îl reprezint în Parlamentul României pe programul acestei reuniuni, alături de București, precum și posibilitatea de a-i aduce pe membrii delegațiilor parlamentelor membre ale Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF) din regiunea Europa în Suceava au reprezentat un adevărat succes.
Una dintre cele mai importante concluzii care au reieșit în urma acestei reuniuni se referă la faptul că există o preocupare semnificativă la nivel de discurs francofon, însă, la nivel de fapte, realitatea este dezamăgitoare. Totodată, la Suceava, șeful Misiunii Regionale Europa a APF, Jean-Paul Wahl, ca urmare a dezbaterii organizate la Casa Prieteniei, intitulată „Francofonia tinerilor”, în care a putut constata eforturile foarte mari care se fac la nivel de județ în direcția promovării limbii franceze și a francofoniei, a atras atenția cu privire la faptul că România nu este suficient de recunoscută și reprezentată în sânul francofoniei. Acesta a declarat că este convins că, dintre toate țările, în afară de cele care au franceza ca limbă oficială, România este cea care împărtășește cel mai bine și este mai apropiată de cultura și civilizația franceză.
În acest context, la Suceava, am vorbit pentru prima dată despre faptul că există negocieri între factorii care pot influența realitatea francofonă din Europa Centrală și de Est și ministerele educației din țările implicate pentru ca limba franceză să rămână prima limbă în școli acolo unde este deja sau să redevină prima limbă în celelalte școli, alternativ cu limba engleză, un an limba franceză prima limbă, un an limba engleză prima limbă. Răspund astfel și celor care se întreabă
care este finalitatea acestui parcurs francofon și am toată încrederea că, în primul rând, învățământul din România este cel care va avea de câștigat în urma discuțiilor avute la București și Suceava.
Închei prin a vă mărturisi că, inevitabil, deplasarea oaspeților europeni în Bucovina, unde au beneficiat de toată atenția autorităților județene, împreună cu care le-am oferit posibilitatea să cunoască o parte a ținutului Bucovina, a constituit o oportunitate extraordinară de promovare a României. Voronețul, Sucevița, Ciocăneștiul, ceramica unică de Marginea vor ajunge în Andorra, Belgia, Bulgaria, Franța, Jersey, Jura (Elveția), Luxemburg, Polonia, Republica Moldova, România, Ungaria, Valais (Elveția), colțuri ale Europei unde un program de promovare a țării noastre este așteptat, conform mărturisirilor împărtășite de participanții la eveniment.
*
„Unde se duce taxa pe combustibil?”
Începând cu 1 aprilie, românii vor plăti o nouă taxă, o taxă la fel de mediatizată ca Guvernul Ponta, foarte uzitată în aproape toate ieșirile publice ale politicienilor din România. Nu aș vrea ca prin această mediatizare excesivă, sub forme atât de diferite, a subiectului să deviem de la problema reală: românii sunt din nou împovărați cu o acciză în valoare de 7 eurocenți pe litrul de carburant. Fiecare român, indiferent dacă deține sau nu automobil – pentru că majorarea prețului la combustibil va determina o creștere a tuturor prețurilor –, va scoate din buzunar, direct sau indirect, o sumă semnificativă de bani care va intra în contul statului român. Atunci logica îmi spune: știm cine plătește taxa, nu ar trebui să știm și unde sunt canalizați banii colectați? Un guvern care pretinde a avea viziune și o strategie bine puse la punct nu ar trebui să explice românilor cum se va îmbunătăți nivelul lor de trai prin această nouă taxare la care sunt supuși? De asemenea, românii se mai întreabă de ce e nevoie de o nouă taxă dacă România a înregistrat creștere economică? Deocamdată, informațiile contradictorii furnizate de Guvernul României sfidează logica.
Recent, ministrul finanțelor, Ioana Petrescu, declara că plata pensiilor și a salariilor este în pericol și ea depinde de aplicarea accizei de 7 eurocenți la combustibil începând cu 1 aprilie 2014. Afirmațiile ministrului de finanțe îl contrazic pe premierul României, Victor Ponta, care a declarat, în repetate rânduri, că banii încasați din acciza la combustibil vor fi folosiți pentru construcția de autostrăzi, dând chiar un exemplu concret în acest sens, și anume autostrada Sibiu–Pitești.
În fața unor asemenea contradicții bizare, care sfidează capacitatea de înțelegere și inteligența românilor, nu pot, alături de colegii mei, să nu mă întreb dacă nu cumva atât Ioana Petrescu, cât și Victor Ponta ne mint. Nu pot să nu iau în calcul posibilitatea ca această taxă să devină un fond destinat baronilor USD din teritoriu, care au acum, în prag de alegeri, nevoie de o siguranță, de un semnal pentru intrarea în competiție. Până când nu va exista un document al Guvernului din care să reiasă clar că cele două miliarde de lei sunt dirijate exclusiv în bugetul ministerului de resort, această taxa se va afla sub semnul fraudei, dincolo de orice alt efect imediat sau pe termen mediu.
Bâlbâielile în Guvernul Victor Ponta ne dezvăluie că acciza pe carburant este, de fapt, un instrument de campanie, constatând totodată că, din păcate, România este în continuare pe un drum greșit, pe un drum al minciunii,
al incompetenței. În speranța că totuși timpul mă va contrazice, astăzi am senzația că românii muncesc pentru baronii unor partide aflate la putere și care, fără scrupule, transformă sistemul de taxe și impozite în tehnici de satisfacere a nevoilor de campanie.
Fac un apel, în numele românilor care nu își permit să plătească mai mult pentru navetă, pentru o masă decentă, pentru un set nou de îmbrăcăminte înainte de Sărbătorile Pascale și care, probabil, vor renunța la singurul concediu pe an pe care și-l mai permiteau, și solicit Guvernului Ponta să elimine, în regim de urgență, această taxă pe combustibil.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.