Viorica Cherecheș

„Tinerii noștri au nevoie de ajutor!”

România se află la un pas de dezastru. Statisticile arată că avem un milion de persoane care consumă substanțe interzise, cei mai mulți fiind adolescenți și tineri. Cifrele

din ultimii ani sunt alarmante. Tot mai mulți copii și tineri au căzut pradă acestui flagel, iar părinții sunt disperați și nu găsesc sprijin din partea statului român.

Atât Agenția Națională Antidrog, cât și Protecția Copilului au programe naționale de combatere și prevenire a consumului de droguri, dar acestea arată foarte bine doar pe hârtie. Nimic concret, nimic cu finalitate certă!

Medicii din unitățile primiri urgențe din majoritatea orașelor mari din România trag un semnal de alarmă – tot mai mulți tineri ajung drogați la Urgență și se manifestă violent. Statul face prea puțin pentru ei și familiile lor, rămânând singuri și fără ajutor, fără nicio șansă reală de reabilitare. Nu există centre speciale pentru copiii minori care au căzut în această patimă. Nu există programe naționale de prevenire și de combatere a consumului de droguri în școli, prea puține centre de tratament al abuzului și al dependenței pentru copii, iar, acolo unde există, locurile sunt mult sub numărul cererilor.

Școala românească nu dispune de mijloacele necesare pentru a combate și a preveni eficient consumul de droguri, regulamentele acestor școli sunt permisive, iar personalul specializat insuficient.

Nu înțeleg de ce în statisticile oficiale nu există un număr real al acestor copii? De ce acest fenomen este ascuns, iar numărul celor care au nevoie de ajutor nu este cunoscut? De ce statul român, prin instituțiile abilitate, nu investește în programe de prevenire, iar acolo unde au fost demarate sunt mai mult decât modeste?

În ultima perioadă, în România a apărut și fenomenul Zombie, care a băgat spaima în părinții care nu știu cum să își protejeze copiii și să îi salveze de la moarte. Acești tineri au nevoie de consiliere psihologică 100%, acești copii au dreptul la viață!

De ce autoritățile sunt incapabile să lanseze campanii de prevenire sau de tratament, incapabile să deschidă mai multe centre de sprijin pentru aceștia? Ce facem cu acești copii și tineri? Sunt doar câteva întrebări, la care mi-aș dori să aflu răspunsurile!

Este nevoie de mai multă implicare a Agenției Naționale Antidrog, a Protecției Copilului, dar și a Ministerelor Sănătății și Educației. Nu putem să îi condamnăm la moarte, acești copii au nevoie de ajutorul nostru!