Răzvan Mustea-Șerban

„ _Too big to fail_ sau _too big to be saved_ ”?

Cu toții cunoaștem beneficiile economice uriașe pe care le-a adus curajul proeuropenilor de a întemeia o monedă unică, capabilă să înlăture costurile de tranzacție, să atenueze riscurile asociate fluctuațiilor valutare și care să impulsioneze schimburile comerciale intracomunitare.

Fundamentele succesului unei astfel de zone monetare s-au tradus într-o stabilitate fără cusur a finanțelor publice și o predictibilitate perfectă a celor mai importanți factori monetari.

Cu toate acestea, timp de aproape două decenii, majoritatea statelor fondatoare ale Uniunii Monetare au ignorat ele însele rigoarea criteriilor convergenței nominale stabilite prin Tratatul asupra Uniunii Europene, parafat la Maastricht, în anul 1992.

Astfel, în contextul crizei economice actuale, harta întregii Uniuni Europene avea să se înroșească din pricina deficitelor bugetare excesive, care prin necesitatea lor de finanțare aveau să provoace o dinamică fără precedent a datoriilor publice și o explozie a ratelor dobânzii pe piețele financiare internaționale.

De aproape patru decenii, de la criza petrolului arab, nu s-au mai auzit atât de vehemente și bucuroase vocile euroscepticilor, mai ales cu privire la eșecul monedei unice europene.

Este cu totul adevărat că mitul „too big to fail” a fost puternic pus sub semnul întrebării de nevoile excesive de finanțare venite din partea unor economii puternic afectate de recesiune, precum Grecia, Irlanda sau Spania, acreditând ideea falsă că, la primul șoc monetar, moneda europeană ar trebui abandonată.

Ceea ce pot spune cu certitudine este faptul că, în decursul celor șase decenii de existență, proiectul unificării europene a fost puternic pus la încercare și, de fiecare dată, vocile euroscepticilor care dictau „ _too big to be saved_ !” au fost închise de curajul celor care au crezut neclintit într-un destin politic, economic și social comun.

Nu pot nega faptul că lecția aspră a crizei ne-a demonstrat faptul că stabilitatea monedei unice europene depinde în foarte mare măsură de capacitatea membrilor zonei europene de a se încadra, în termene scurte, în culoarele strâmte ale convergenței nominale.

De asemenea, pe fondul unei competiții economice mondiale fără precedent, stabilitatea monedei europene va depinde în mod covârșitor de capacitatea economiei europene de a fi competitivă. Pactul pentru competitivitate, substituit de Pactul Euro Plus sunt numai schițele unui proiect mai amplu care ar trebui să bazeze economia europeană pe competitivitate, tradusă în creșteri de productivitate, reduceri de costuri marginale și înglobarea inovației în produs.

Exemplul irlandez trebuie să ne ducă foarte serios cu gândul și la sustenabilitatea sistemului bancar comercial din Europa. De teama unor rezultate nesatisfăcătoare, s-a evitat în mare măsură în Europa aplicarea unor teste de stres solide asupra băncilor europene, iar dacă acestea s-au făcut, nu au luat în calcul indicatori de sustenabilitate la șocuri externe, cum ar fi, de pildă, lichiditatea imediată a băncii, raportată la cifra de afaceri a acesteia.