Angel Tîlvăr

„Traficul de ființe umane – o provocare globală, reflectată în realitățile societății românești”

Mihail Kogălniceanu, politician român care a contribuit decisiv la modernizarea României, inclusiv prin demersul său de abolire a sclaviei, nota, acum mai bine de 150 de ani, într-una dintre scrierile sale: „Pe străzile din Iași, din tinerețea mea, am văzut ființe umane cu lanțuri la mâini și la picioare, alții cu zgărzi de fier la gât. Bătăi crunte, alte pedepse,

ca înfometarea și legarea deasupra focului (...), femei despărțite de soți și fiice de părinți, oameni (...) vânduți ca vitele.”

Astăzi, lanțurile, deși mai apar brutal în cazuri precum cel de la Berevoiești, sunt de altă natură: economice, psihologice sau în forme pe care nici nu le intuim încă.

Astfel de lanțuri sunt descrise azi, din punct de vedere juridic, drept acțiuni – recrutarea, transportul, transferul – și mijloace – constrângere, răpire, inducere în eroare. Însă tabloul descris de Kogălniceanu păstrează, din nefericire, aceeași trăsătură dominantă, aceea a scopului legării oamenilor cu lanțuri vizibile sau invizibile, exploatarea acestora pentru profitul celui care îi stăpânește.

Putem accepta și utiliza variate conceptualizări ale celor descrise – trafic de carne vie, trafic de persoane, sclavie modernă –, însă toate acestea ne descriu o realitate care, într-o cuantificare recentă, menționează peste 40 de milioane de oameni, la nivel mondial, aflați într-o formă sau alta de exploatare. La lansarea respectivului raport, unul dintre autori constata, pornind de la aceste cifre, nivelul șocant de mare al toleranței societății la exploatare, situație care nu mai poate continua. Pentru stoparea acesteia, la nivel individual sau al societății civile, al mediului de afaceri, al relațiilor dintre state ori al celui parlamentar și guvernamental, putem și trebuie să facem mai mult.

România nu este ocolită de această problemă și, asemenea altor țări din Europa și din întreaga lume, se găsește într-o continuă căutare de soluții la complexa și spinoasa problemă a traficului de persoane, propunând și implementând măsuri care se adresează prevenirii, combaterii, salvării și reintegrării celor afectați de acest tip de criminalitate.

Informarea și deci conștientizarea la nivelul publicului, investigarea și urmărirea penală a celor vinovați, asistarea supraviețuitorilor traficului sunt demersuri cu caracter permanent întreprinse de instituțiile specializate, în parteneriat cu organizații nonguvernamentale cu preocupări în domeniu, dar și cu omologi străini dedicați acestui efort.

Rezultatele acestui angajament relevă, într-o perspectivă optimistă, reducerea semnificativă a traficului de persoane. Astfel, anul 2016 a cunoscut o scădere cu 14% a populației victimelor traficului, de la 880 de victime identificate în 2015 la 756 în 2016.

Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale este în continuare cea mai întâlnită formă de exploatare a victimelor identificate, atât pe teritoriul țării noastre, cât și în afara ei, astfel că numărul victimelor exploatate sexual s-a ridicat la 530 de persoane. Urmează victimele exploatate prin muncă, într-un număr de 132 de persoane, apoi cele obligate la cerșetorie și la comiterea de furturi ușoare. Ponderea acestora din urmă a fost mult mai mică, comparativ cu primele două forme de exploatare.