Valeriu Ștefan Zgonea

„Traficul de ființe umane – un comerț modern cu sclavi, care alimentează corupția și crima organizată”

La doi ani după cazul Mailat, un nou scandal, generat tot de o crimă, aduce numele țării noastre pe primele pagini ale ziarelor din Europa, iar referirile nu ne fac deloc cinste. România este „fundătura Europei”, o „țară de infractori periculoși”, românii sunt criminali de top, iar o treime din prostituatele de pe străzile din Copenhaga sunt românce. Acesta este, pe scurt, tabloul României, creionat de presa daneză în ultimele zile.

Nu mă opresc asupra acuzelor rasiste, nici asupra lipsei de reacție din partea Ambasadei României din Danemarca și a Ministerului Afacerilor Externe. Intervenția mea privește problemele de fond, România numărându-se printre sursele principale ale traficului de persoane, fenomen calificat de Interlop drept „crima cu cea mai rapidă ascensiune”.

Un raport al Europol subliniază că România este principala sursă de prostituție din Uniunea Europeană, iar statisticile Organizației Internaționale pentru Migrație și ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa relevă că traficul de persoane în țara noastră se păstrează la cote îngrijorătoare.

Potrivit statisticilor oficiale, anual, peste 1.400 de români cad victime traficanților de persoane, iar poveștile celor care au trecut printr-un astfel de coșmar sunt cutremurătoare. Numărul real al victimelor nu este cunoscut. Studiile arată că peste 70% din victimele traficului de ființe umane nu sunt identificate și nu beneficiază de asistență calificată.

Traficanții își caută victimele în rândul categoriilor defavorizate ale societății, promițându-le o viață mai bună și salarii atractive peste hotare. Multe persoane care acceptă oferta sfârșesc în cele mai crude și umilitoare condiții. Respectul pentru drepturile omului încetează acolo unde intră pe rol traficanții de ființe umane. De multe ori, victimele își dau seama de acest lucru mult prea târziu. Iată o istorie tipică, povestită de o femeie din Dolj, care a plecat la muncă în Cehia și s-a trezit sclavă pe o plantație. O altă tânără, tot din Dolj, a luat drumul Italiei, pentru a lucra ca menajeră, și s-a trezit în mâinile traficanților, reușind să fugă după luni de chin.

Sunt cazuri despre care trebuie să discutăm, pentru că traficul de ființe umane a căpătat o dinamică și o amploare îngrijorătoare, devenind cea de-a treia principală formă de crimă organizată din lume, după traficul de arme și cel de droguri. A crescut și numărul copiilor traficați în scopul cerșetoriei și al furtului din buzunare, cazul din Marea Britanie și Spania fiind deja cunoscut la nivel național și european. S-au înregistrat și cazuri de exploatare pentru trafic de organe.

Conform Organizației Internaționale a Muncii, numărul persoanelor traficate anual se ridică la circa 2,5 milioane, majoritatea fiind femei și copii. În jur de 500.000 de victime sunt din Europa. Comisia Europeană estimează că numărul minorilor traficați anual în Europa pentru muncă forțată, cerșit, furat și prostituție atinge 36.000. Raportul anual privind traficul de persoane pentru anul 2009 al Departamentului de Stat al SUA arată că România este țara de origine, de tranzit și de destinație pentru persoanele traficate în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată.