Sorin Avram Iacoban

„Traian Băsescu, piratul care a naufragiat statul de drept” După 10 ani de dictatură băsesciană, în care principalul promotor al politicii de genocid social a stat liniștit, profitând de protecția imunității conferite de Constituție și considerată în mod greșit ca fiind absolută, iată că spaima tuturor adversarilor politici va fi acuzat oficial în dosarul penal instrumentat ca urmare a plângerii doamnei senator Firea Gabriela, pentru șantaj și amenințare. Așa după cum bine vă aduceți aminte, Traian Băsescu – având ca scop intimidarea senatorului Gabriela Firea, care făcea parte din Comisia de anchetă parlamentară cunoscută sub numele de Comisia Nana – a afirmat în public, pe un ton marinăresc, că „dacă aceasta nu își vede de treabă, nu își va mai găsi soțul acasă”.

Ceea ce a reușit fostul Președinte al României în cei 10 ani de mandat ar trebui să reprezinte un exemplu negativ care să fie predat la toate facultățile de drept din țară, sub aspectul patronajului corupției la cel mai înalt nivel. Traian Băsescu a dus România la fund, dar nu la fundul mării, asemenea unui comandant de navă incompetent, ci la fundul sticlei, asemenea unui cunoscător în materia gradelor alcoolului. Intervențiile Domniei Sale în actul de justiție au fost o obișnuință, deși a proclamat permanent independența justiției. Când o măsură a unei instituții a statului îl deranja profund, fostul președinte intervenea, fără întârziere, sugerând acesteia, pe un ton amenințător, exact ce i-a sugerat și doamnei senator Firea.

Deși a declarat că are încredere în judecătorii și procurorii din România, măsura sechestrului pe terenurile de la Nana l-a făcut să-și revizuiască punctul de vedere, acuzând că, în fapt, este vorba despre o acțiune politică inițiată de Victor Ponta și că Parchetul a dezinformat.

Domnule fost președinte, nu mai creditați justiția cu încredere? Nu mai creditați cu încredere procurorii cărora le citeați rechizitoriile înaintea judecătorilor? De ce afectați independența justiției și simțiți nevoia să interveniți în apărarea pușcăriabilei Elena Udrea, în dosarul „Gala Bute”, în dosarul „Microsoft”, dosare penale instrumentate de aceiași magistrați pe care îi lăudați atunci când definitivau rechizitorii împotriva propriilor dumneavoastră adversari politici?

Și, pentru că ceea ce a făcut Traian Băsescu în cei 10 ani de mandat și în cei peste 20 de ani de activitate politică postdecembristă întrunește elementele constitutive ale mai multor infracțiuni, iată care este rechizitoriul politic al lui Traian Băsescu, rechizitoriu în care putem întâlni elemente de certitudine penală:

– 2005 a fost anul cu care a debutat primul mandat, dar și anul principalelor trei etichete băsesciene: „dragă Stolo”, „Să trăiți bine!”, „Adriane, nici nu știi, cât de mic începi să fii”. Anul 2005 este anul în care Traian Băsescu efectuează prima vizită oficială în calitate de președinte tocmai la Moscova, pregătind probabil dosarul comercial al societății Gazprom, dosar promovat în România prin intermediul fiicei sale, Ioana Băsescu. Anul 2005 este și anul crizei ostaticilor din Irak, trei jurnaliști români fiind răpiți la o zi după vizita oficială a lui Băsescu în această țară. Nu trebuie să uităm nici faptul că anul 2005 este începutul conflictului cu premierul de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu;