Traian Vuia s-a născut în 1872, în satul Surducu Mic (parte a fostei comune Bujoru _,_ astăzi Traian Vuia, județul Timiș). A urmat cursurile primare la Bujor (azi Traian Vuia) și Făget. Între 1884 și 1892 urmează liceul la Lugoj. Aici petrece mult timp în mijlocul familiei lui Coriolan Brediceanu, care-l va sfătui, ajuta și încuraja mai târziu în cariera sa.
Vuia dovedește, de când urma cursurile primare și apoi secundare, o atracție irezistibilă și o predilecție pentru mecanica aplicată. La zece ani asistă la primele manifestări cu caracter aviatic, iar micul Vuia dezvoltă o pasiune pentru zmeie. Ajuns la liceu, Vuia își însușește noțiuni de fizică și mecanică și nu se mai mulțumește să construiască zmeie, ci încearcă să explice ce se petrece în jurul aparatului, forțele care acționează la lansarea și menținerea lui în aer, condițiile de echilibru etc.
După absolvirea bacalaureatului în 1892, Vuia pleacă la Budapesta, pentru a se înscrie la Politehnică. A urmat pentru un an cursurile Politehnicii, Secția mecanică, la seral. Neavând destui bani, se va înscrie la Drept și va practica în birouri de avocatură din Banat, pentru a-și putea asigura mijloacele de trai. Tânărul reușește însă și în domeniul științelor juridice. La 6 mai 1901, Traian Vuia își ia doctoratul în științe juridice, cu teza „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”.
După terminarea facultății, Traian Vuia se întoarce la Lugoj. Aici continuă să studieze problema zborului uman și începe să-și construiască primul aparat de zbor, pe care-l numește aeroplan-automobil. Din cauza lipsurilor financiare, nu reușește să-și ducă la capăt proiectul și decide, în schimb, să plece la Paris, în iulie 1902. Vuia spera că aici va găsi pe cineva interesat să-i finanțeze proiectul, însă s-a lovit de mult scepticism asupra ideii că o mașină zburătoare, cu o densitate mai mare decât cea a aerului, ar putea zbura. Vuia merge la Victor Tatin, un cunoscut teoretician, care construise în 1879 un model experimental de aeroplan. Tatin este imediat interesat de proiect, dar încearcă și să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut, pentru că-i lipsește un motor adecvat și este instabil.
Vuia continuă să-și promoveze proiectul și-l trimite Academiei de Științe de la Paris, pe 16 februarie 1903, prezentând atât posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul, cât și procedura de decolare.
Academia îi respinge proiectul, cu motivația că ar fi prea utopic, cu mențiunea că: „Problema zborului cu un aparat care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis.”
Piedicile nu erau puține, atât tehnice, cât și financiare, dar cea mai mare provocare era tipul de motor al aeroplanuluiautomobil. Vuia avea să declare câțiva ani mai târziu: „Dacă un asemenea motor nu exista, de fapt cauza nu era imposibilitatea de a-l construi, ci indiferența și disprețul fabricării de motoare pentru mașina de zbor și pentru cei ce căutau să o realizeze.”
În aceste condiții, s-a văzut nevoit să construiască el însuși motorul. După mai multe teste și optimizări, pe data de 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, a efectuat prima încercare de zbor cu aparatul numit „Vuia I”, poreclit de parizieni „Liliacul”, datorită formei sale.
Zborul este descris pe larg în revista „L’Aérophile” _,_ din aprilie 1906: „Mașina continuă accelerarea și, după un parcurs de 50 de metri, pierde contactul cu pământul... Suplețea mașinii cu vapori s-a arătat în toată eleganța ei... Aparatul se ridicase la circa 1 metru înălțime și a parcurs cam 12 metri în aer.” Meritul lui Vuia este că a reușit primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, care a decolat pe propriul sistem, roțile pneumatice cu spițe, și s-a propulsat cu mijloace proprii de bord. Au mai fost și alți pionieri ai aviației care au zburat înaintea lui Vuia, dar toți au folosit pentru decolare mijloace suplimentare, cum ar fi catapultarea, tracțiunea cu alte vehicule, lansarea pe șine sau pe plan înclinat.
Multe ziare din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare.
Traian Vuia și-a extins ulterior cercetările atât în domeniul aeronauticii, cât și în alte domenii. A fost preocupat de zborul pe verticală, de menținerea aparatului la punct fix în zbor, de geometria turbinelor, de instalații generatoare de aburi și multe altele, pentru care a obținut numeroase brevete de invenție.
Aflat în capitala Franței, Traian Vuia a încercat permanent să influențeze destinul românilor din țară. Astfel, la data de 30 aprilie 1918, a luat ființă la Paris Consiliul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, al cărui președinte era Traian Vuia. Două săptămâni mai târziu, scoate primul număr al revistei „La Transylvanie”, organ de presă al Consiliului. De asemenea, Vuia a fost consilier în cadrul delegației române de la Conferința de Pace de la Paris (1919–1920) unde, prin relațiile pe care le-a cultivat, și-a adus o importantă contribuție la unificarea românilor.
Meritul i-a fost recunoscut câțiva ani mai târziu, atunci când, în 1931, a fost decorat de Regele Carol al II-lea cu Ordinul „Ferdinand I”, clasa „Comandor”, „pentru contribuția adusă la înfăptuirea Marii Uniri”.
Deși rămâne dedicat domeniului aeronauticii, în care își continuă cercetările în Franța, menține permanent legătura cu țara și face mai multe vizite în România, totuși fără a reuși să se repatrieze. Mai târziu, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, a fost ales președintele Frontului Național Român din Franța al luptătorilor antifasciști.
În anul 1950, la vârsta de 78 de ani, revine în țară fiind grav bolnav. Se stinge din viață la scurt timp, la data de 3 septembrie 1950, și este înhumat la Cimitirul Bellu din capitală.
Prin zborul său, Traian Vuia a spus cuvântul hotărâtor, în opoziție cu opinia predominantă la acea vreme, și a pus
piatra de temelie a aeronauticii moderne, a indicat o cale de urmat, validată de știință și consemnată de istorie. Legenda lui Icar, cea care ne povestește despre primul zbor al omului, ne învață despre curaj și creație. Povestea vieții lui Traian Vuia ne învață totodată despre perseverență și credința într-un ideal.
Micuța Românie a adus aviației mondiale mult mai mult decât alte țări infinit mai mari.
În afară de prima decolare prin mijloace proprii a unui aparat „mai greu decât aerul”, cel care introduce maniabilitatea în pilotajul unui avion, posibilitatea de a vira pe aripă, e Aurel Vlaicu, alt pionier de primă importanță.
Mai târziu, inginerul Henri Coandă descoperă motorul cu reacție, invenție din care decurg toate motoarele avioanelor rapide, care străbat albastrul cerului lăsând o dâră albă.
Să nu uităm că prima dintre companiile aeriene transcontinentale, în întreaga lume, a fost „franco-română”, la inițiativa lui Nicolae Titulescu. Traseul ei era cel similar cu al cunoscutului tren Orient Express.
În domeniul construcției rachetelor, România participă prin profesorul Oberth, de la Sighișoara, în ale cărui lucrări se găsesc elementele viitoarelor cuceriri spațiale. Ce evidență mai puternică decât elevul său, celebrul Werner von Braun, devenit patronul programului spațial american și realizatorul rachetei, un vis al său de tinerețe, care a permis imprimarea primilor pași pe Lună.
România este în fruntea deschizătorilor de drumuri, iar Vuia e o dovadă. Cu toate dificultățile și piedicile întâlnite, cu toate că nu i-a fost recunoscut decât prea puțin meritul, inginerul Traian Vuia, care visa să zboare, a zburat și numele lui s-a înscris în istorie, în istoria universală a aviației.
Să sprijinim orice inițiativă care contribuie la promovarea și dezvoltarea domeniului științei și tehnicii, să susținem proiectele care activează pe aceste segmente ale dezvoltării cunoașterii!
Să aducem omagiu marelui inventator român, să ne mândrim cu acest compatriot de geniu! Să susținem investițiile în localitatea sa natală, Traian Vuia, cu scopul introducerii acesteia în circuitul turistic mondial!
*
„Despre starea mea de incompatibilitate, declarată de ANI”
Vă rog să-mi permiteți să-mi exprim poziția cu privire la apariția în presă a unor informații, din care reiese că, în urma evaluării Agenției Naționale de Integritate, în perioada 2008 – prezent, aș fi în stare de incompatibilitate, întrucât aș deține, simultan, funcția de deputat și următoarele calități: administrator la SC AGRIPIM – SRL (19 decembrie 2008 – prezent); administrator la SC CONS PRIFAD – SRL (19 decembrie 2008 – 14 iunie 2010) și o posibilă săvârșire a infracțiunii de fals în declarații, deoarece aș fi omis să menționez în declarațiile de interese, depuse în calitate de deputat (anii 2008 – 2013), funcțiile de administrator.
În primul rând, aș dori să precizez că, până la acest moment, nu am primit nicio notificare oficială pe această temă din partea ANI.
Mai apoi, iată contextul problemei, pentru o informare cât mai corectă a dumneavoastră:
În perioada 1990–2008, am activat în funcția de primar al orașului Făget, județul Timiș, și reprezentant al Consiliului Local Făget, însărcinat cu aplicarea hotărârilor de consiliu. Pentru îndeplinirea concretă a activităților a fost delegat viceprimarul localității.
Cele două societăți, AGRIPIM și CONS PRIFAD, înființate în 2000–2001, aparțin Consiliului Local Făget.
AGRIPIM: obiectul de activitate era preluarea de către Consiliul Local Făget a activelor de la IAS (bloc de locuințe, pentru a fi reabilitat și transformat în bloc de locuințe sociale, și utilajele agricole). Întrucât nu a apărut între timp niciun act normativ care să permită transferul, societatea AGRIPIM a rămas fără activitate.
CONS PRIFAD: obiectul de activitate este desfășurarea activităților de autofinanțare ale Consiliului Local Făget (apă, canal, gunoi, Complex Ștrand).
În calitate de reprezentant al consiliului local, am figurat ca administrator al acestor două societăți, fără nicio remunerație suplimentară.
În data de 30 noiembrie 2008, am obținut mandatul de deputat în Parlamentul României, iar pe data de 19 decembrie 2008 aveam dublă calitate, de primar și parlamentar, așa că trebuia să renunț, în termen de 15 zile lucrătoare, la una dintre acestea.
În data de 7 ianuarie 2009, mi-am depus demisia din funcția de primar și reprezentant al Consiliului Local Făget, am primit ordin al prefectului de încetare a activității de primar și am devenit deputat de Timiș. În aceeași zi, 7 ianuarie, am întocmit și semnat un proces-verbal de predare-primire inventar scriptic și faptic, inclusiv predare însemne, ștampile, și am renunțat la toate calitățile pe care le-am avut în cadrul Primăriei și Consiliului Local Făget: primar, reprezentant al consiliului local, președinte al Ligii Primarilor, președinte al Comisiei de fond funciar, președinte al Asociației Orașelor Înfrățite.
În data de 8 ianuarie 2009, s-a întrunit consiliul local, care a ales în funcția de conducere, potrivit procedurii legale, viceprimar Vasile Sita (având atribuții de primar până la alegeri) și ajutor de viceprimar – Marcel Avram (cu atribuții de viceprimar). Menționez că această echipă a fost validată prin vot electoral și al consiliului și activează și în prezent la conducerea primăriei, ca primar (M. Avram, PDL) și viceprimar (V. Sita, PNL).
Din acel moment, nu am mai avut nicio activitate în Primăria și Consiliul Local Făget. Orice acțiune ca reprezentant al Consiliului Local Făget ar fi fost un abuz, dar și o imposibilitate, întrucât, din poziția de parlamentar, nu mai aveam nici acces, nici calitate, nici intenție.
Opinia mea este că, printr-o hotărâre a Consiliului Local Făget, ar fi trebuit demarată o acțiune de modificare corespunzătoare a statutului societăților privind administrarea, printr-un act adițional, și numirea, inclusiv scriptică, a unui nou administrator.
Consider că acestea sunt acuzații grave și, dacă se dovedesc adevărate, ANI ar fi trebuit să purceadă la o anchetă mai detaliată asupra problemelor înainte de a da verdicte, dacă este cazul, definitive, mai ales că în această situație ar fi încă 32 de parlamentari.
Dispozițiile legale privind incompatibilitatea se referă la cazul desfășurării a două activități paralele, respectiv cea de deputat și cea de administrator, incompatibilitatea trebuind să fie demonstrată, reală și efectivă.
Dintr-o eroare sau o simplă omisiune scriptică a unei instituții locale, fără o analiză logică și cursivă a problemei, mi se pare o lipsă de profesionalism să ajungi să trimiți oameni pe mâna Parchetului, să le terfelești imaginea cu cea mai mare ușurință și indiferență.
Mă întreb: dacă acesta este verdictul ANI, cel puțin în ceea ce mă privește, cât de serioasă le este ancheta?
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.