Florin Costin Pâslaru

## „Trăiți prea bine”

În discursul premierului Boc, rostit în plenul Parlamentului la asumarea răspunderii guvernamentale, acesta ne-a amintit de mai multe ori că noi, românii, „consumăm mai mult decât producem”.

De multe ori sună ca un reproș adresat cetățenilor care, probabil, ar fi trebuit să pună capul în pământ cu ideea că s-ar fi dedat la cine știe ce exces. Asta, după ce în urmă cu doar câțiva ani li se spusese: „Să trăiți bine!”.

Acum acest „Să trăiți bine!” pare a se răzbuna infinit mai dureros decât orice răsplată din perioada anterioară, iar Emil Boc a răsucit cuțitul în această rană a românilor, spunându-le cu totul altceva: „Trăiți prea bine”.

În discursul amintit, Emil Boc ne arăta că eforturile Guvernului canalizează clar către tăierea din cadrul cheltuielilor bugetare tocmai a unor procente semnificative ale banilor pentru pensii și salarii, însă nicio clipă nu s-a luat în calcul reducerea celorlalte categorii și cheltuieli ale statului, cele destinate clientelei politice, cum ar fi: licitații cu dedicații, caiete de sarcini umflate, alocări nejustificate de sume, contracte oneroase din energie, concesiuni pe trei lei. Aceste zone ale hemoragiei banului public nu au fost atinse.

La ei sunt cheltuielile care atârnă atât de greu în cifrele macroeconomice ale țării, cheltuieli de zeci de miliarde de lei băgați în terenuri fără valoare, concedii exorbitante în străinătate, mașinile cele mai scumpe, haine de firmă, genți și poșete de zeci de mii de euro, vile uriașe construite cu finisaje de lux aduse din import.

Acestea sunt cheltuielile care au atârnat atât de greu în deficitul de cont curent în anii trecuți, dar și în deficitul bugetar, desfrâul a fost de cele mai multe ori finanțat de banii căpușați de la sistemul public.

## „Curente majore în analiza riscului”

Guvernanții nu au capacitatea de a explica populației pe înțelesul ei ce o așteaptă și de ce vor să ia o anumită măsură. Cetățeanul simte când reforma este prost explicată, mesajele publice nu sunt clare, coerente și pe înțelesul său, că nu știe partidul de guvernământ ce va anunța Guvernul, iar prim-ministrul habar n-are ce intenționează miniștrii săi de finanțe, muncă sau sănătate. Iar oamenii resping schimbarea, mai ales dacă o receptează ca pe o amenințare nejustificată, dacă nu îi înțeleg logica internă, dacă nu se demonstrează că beneficiile depășesc costurile și că au fost cumpănite atent consecințele sociale.

Birocrația amenințată cu reducerea numărului de funcționari se întoarce împotriva contabililor firmelor care sunt speriați că vor sta la cozi mai lungi pentru a depune declarațiile lunare. Profesorii amenință cu întreruperea anului școlar, afirmă că nu vor trece notele în catalog și nu vor încheia situațiile elevilor, iar medicii și asistentele neglijează bolnavii care nu plătesc în plus.

Societatea românească a ajuns pe marginea prăpastiei, cu absolvenți nepregătiți pentru piața privată a muncii, o populație bolnavă și patroni de microîntreprinderi, IMM-uri care își închid firmele și își iau lumea în cap, alegând drumul pribegiei în căutarea unei șanse corecte și a unei vieți mai bune.