Valeriu Ștefan Zgonea

„Transparență și responsabilitate”

Discuțiile din ultimele săptămâni privind un eventual acord cu Fondul Monetar Internațional agită spiritele pe scena politică românească, provocând reacții și în rândul opiniei publice. Modul în care este tratat un subiect de maximă importanță pentru toți cetățenii României lasă loc de interpretări subiective și de replici tendențioase, din care se pot trage concluzii greșite. Disputele politicianiste și declarațiile contradictorii legate de acest subiect atrag suspiciuni și lasă impresia că Executivul ar avea ceva de ascuns.

Trebuie să dezbatem cu maximă transparență și responsabilitate toate aspectele legate de un eventual acord cu FMI și să nu uităm nicio clipă faptul că ne aflăm aici pentru a reprezenta interesele celor mulți, ale românilor care sunt deja afectați de efectele crizei economice.

Apreciez că sunt necesare câteva precizări prealabile legate de relația României cu Fondul Monetar Internațional. România este membru cu drepturi depline al FMI din 15 decembrie 1972. Până în anul 1989, România a încheiat cu FMI trei acorduri stand-by, primul fiind semnat după trei ani de la momentul aderării la această instituție.

După anul 1990, au fost încheiate 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori doar prima tranșă, din motive care sunt cunoscute: pe de o parte, condițiile severe impuse de Fond la acordarea unei noi tranșe din acord, iar, pe de altă parte, nerespectarea de către România a Programului de reformă. Cert este un lucru: FMI a jucat un rol activ în procesul de tranziție din țara noastră, condiționând acordarea de împrumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale în economia românească.

La fel de adevărat este faptul că ne-am confruntat cu rigiditatea Fondului Monetar Internațional în privința unor pachete de programe propuse, inadecvate structurii economiei românești, ceea ce a condus la apariția unor controverse serioase în relația României cu FMI. De aici derivă și prudența noastră.

România are nevoie de o ancoră pentru stabilitatea economiei sale, care poate fi construită printr-un program de creditare internațională combinată, de la Uniunea Europeană și de la Fondul Monetar Internațional. Comisia Europeană a anunțat că ne va oferi ajutor financiar de urgență în schimbul angajamentului autorităților române de a aplica o politică bugetară mai strictă. Toate statele care au apelat la ajutorul Comisiei Europene, în contextul actual, au recurs și la un împrumut de la FMI.

Ce ne-ar aduce un acord cu Fondul Monetar Internațional? În primul rând, credibilitate, având un impact

pozitiv asupra ratingului de țară și asupra percepției investitorilor. Prevenim deteriorarea economiei, stopăm posibilele ieșiri de capital din țară, avem stabilitate a monedei naționale, protejăm rezerva valutară a României. Dar FMI are o „terapie” tradițională: taie cheltuielile și mărește taxele și impozitele. Așadar, trebuie să știm care sunt condițiile pe care Fondul le-ar putea impune României.