Florin Claudiu Roman

„Tratamentul care ar putea salva 1.000 de bolnavi de cancer pulmonar, în fiecare an, este disponibil doar pe hârtie. Ce eforturi de urgentare face Ministerul Sănătății în acest sens?”

Cancerul este un cuvânt greu de pronunțat. Cu toate acestea, trăim vremuri în care nu ne mai putem ascunde de el, nici măcar sub paravanul „Nu mi se poate întâmpla mie”. Statisticile tot mai sumbre sunt confirmate

de multitudinea de cazuri de cancer din jurul nostru. Dintre cancere, cel pulmonar se situează pe primul loc în România, atât ca număr de cazuri, cât și ca număr de decese în rândul bărbaților, și iată că devine o cauză frecventă de mortalitate și în rândul femeilor, situându-se pe locul 4, după cancerul la sân, cel de col uterin și colorectal. 11.000 de români primesc anual acest diagnostic și, mai grav, 75% dintre ei află că au această boală cruntă în stadiu avansat.

Da, cancerul nu doare, poate doar prea târziu, când șansele de supraviețuire sunt extrem de mici.

Din fericire, avansul tehnologic al medicinei oferă o speranță. Imunoterapia a schimbat paradigma de abordare a cancerului, oferind pacienților speranța unei șanse de supraviețuire mai mare și a unei calități sporite a vieții, în comparație cu terapiile clasice. Nenumărate studii efectuate la nivel mondial au arătat că imunoterapia, un tratament care ajută organismul să se apere singur de această boală, punând în mișcare tot ansamblul de arme pe care le deține, într-un mod simplist spus, desigur, oferă speranța unei rate de supraviețuire și în cazul cancerului pulmonar.

Din păcate, accesul întârziat la această terapie inovatoare, în loc să crească șansele de supraviețuire a bolnavilor, îi condamnă la moarte și îi discriminează pe cei care nu pot merge la Viena pentru a se trata cu molecule inovatoare.

De peste un an, Ministerul Sănătății oferă firimituri din aceste tratamente noi bolnavilor. Vestea că în decembrie au fost semnate mai multe contracte de decontare a unor medicamente inovatoare pentru bolnavii de cancer în stadii avansate cu Casa de asigurări le-a dat acestor bolnavi o speranță mare, speranța că le poate dubla șansele de supraviețuire. Aceste contracte nu înseamnă încă nimic, pentru că, din cauza birocrației, pacienții nu au nici până în luna aprilie acces la el. Bunele intenții nu sunt suficiente, ele nu salvează vieți, dar publicarea protocoalelor terapeutice și finalizarea tuturor demersurilor legale pentru ca spitalele să îl poată comanda pentru pacienți, da.

Așadar, cancerul pulmonar ar trebui privit ca o problemă urgentă de sănătate publică în România. Fiecare zi care amână luarea unor decizii în acest sens scurtează viața a sute, mii de pacienți, pentru că, fără tratament adecvat, majoritatea acestora cedează în primul an de la diagnostic.

Repet, bunele intenții nu salvează vieți! Tratamentul ar putea salva 1.000 de bolnavi de cancer pulmonar, în fiecare an, dar este disponibil doar pe hârtie. Ce eforturi de urgentare face Ministerul Sănătății în acest sens?