Sorin Teju

„Trebuie să acordăm o mai mare atenție procesului echivalării diplomelor obținute în străinătate”

Anual, peste 3.000 de studenți români plecă la studii în străinătate, iar 60% din aceștia își exprimă dorința de a se întoarce în țară după terminarea studiilor. Cu toate acestea, procedurile pe care tinerii trebuie să le urmeze în echivalarea diplomelor obținute în afara granițelor țării sunt anevoioase și ineficiente, descurajând absolvenții să își dezvolte o carieră pe teritoriul României.

Contrar legislației în vigoare ce pare a fi destul de flexibilă și cuprinzătoare, un număr din ce în ce mai mare de absolvenți au atras atenția asupra nerespectării prevederilor art. 12 alin. (3) din Ordinul nr. 4.022/2008. Acest ordin privește aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED) și a Metodologiei de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, care stipulează: „În cazul în care domeniul sau specializarea absolvite în străinătate nu se regăsesc în nomenclatorul românesc, CNRED va iniția procedura pentru încheierea de acorduri bilaterale cu țările în cauză sau împreună cu direcțiile de specialitate din Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului va analiza și propune oportunitatea modificării și completării nomenclatorului românesc.”

În consecință, absolvenții unor specializări nerecunoscute în nomenclatorul românesc ar trebui, conform legii, să obțină o echivalare justă a diplomelor de studii, în urma unui proces mai îndelungat. Din nefericire, atât procedura de modificare a nomenclatorului, cât și cea de încheiere de acorduri bilaterale cu țările în cauză reprezintă proceduri minuțioase ce necesită timp, interes și motivație, caracteristici ce lipsesc cu desăvârșire sistemului românesc de echivalare a diplomelor.

Mai mult decât atât, nesoluționarea corectă a cererilor de echivalare a diplomelor de studii obținute în străinătate are un efect dublu asupra țării noastre. În primul rând, se refuză dreptul unor cetățeni români de a se reîntoarce să profeseze în România, într-un context în care țara noastră necesită noi politici prin care să readucă în țară cetățenii români. În al doilea rând, se evidențiază o inadaptabilitate a sistemului la cerințele actuale de pe piața muncii, la exigențele acestora și la sistemele educaționale internaționale, ignorându-se complet recomandările Consiliului Europei privind criteriile și procedurile de evaluare a calificărilor străine, din 23 iunie 2010.

Menționez că recomandările Consiliului Europei stipulează la capitolul III, Principii generale, punctul 7, următoarele: „În evaluarea calificărilor străine privind educația universitară, cadrul legal național și internațional trebuie aplicate într-o manieră flexibilă, cu scopul de a face posibilă recunoașterea acestor calificări. În situațiile în care legislația națională existentă intră în conflict cu prezentele recomandări, statele sunt încurajate să aibă în vedere modificarea legislației naționale.”