Ion Dumitru

„Trebuie să trăim într-o țară bogată cu țărani bogați”

Administrația publică are obligația permanentă de a-și îndeplini principalul deziderat: acela al efortului pentru ștergerea diferențierilor dintre sat și oraș, dar nu și a specificului de comunitate mică, bazată pe motorul micii proprietăți rurale. Adică, în principal, ar fi vorba de ștergerea diferențierilor privind facilitățile publice, serviciile, modul de aprovizionare/desfacere.

Și mai pot fi încă patru obligații categorice din partea administrațiilor locale și centrale:

1. Încurajarea fiecărei comune de a-și definitiva un plan de lungă perspectivă pentru dezvoltarea valorificării producțiilor micilor proprietăți rurale, cu evidențierea tuturor oportunităților și valorilor locale care pot atrage investiții și evidențierea unor forțe de muncă în plus, rezultate din timpul liber al lucrătorilor din agricultură, așa-zisul „șomaj parțial” produs de sezoanele fixe ale muncilor agricole, pe care nimeni nu are bunul-simț sau buna-credință de a-l evidenția în statisticile naționale. Trebuie incluse toate cele susmenționate, cu termene fixe de rezolvare sau realizare, în programele de candidatură ale primarilor și consilierilor locali.

2. Asigurarea unui termen de grație pe o perioadă foarte îndelungată, calculată în ciclurile naturale, ale lucrării și odihnirii pământului, privind scutirea de impozite și taxe a întreprinzătorilor de pe mica proprietate agrară, a familiilor antrenate în producția casnică, a valorificării unui cuantum de marfă peste producția de subzistență.