Eleonora Carmen Hărău

Trecerea după 1990 de la o economie de stat, centralizată, la un tip de economie de piață, deschisă, concurențială, a însemnat totodată și un proces lung, de cele mai multe ori anevoios, de privatizare a marilor coloși industriali ai României.

Județul Hunedoara a reprezentat înainte de 1989 o zonă puternic industrializată, care a fost nevoită să se adapteze realităților economico-sociale impuse de noua ordine democratică. Numai că, deși de interes național și bine fundamentate în strategii guvernamentale, privatizările de aici, ca și din alte părți ale României, nu și-au atins întotdeauna obiectivele, iar cei care au avut de suferit au fost localnicii și comunitățile locale, dependente de evoluția economică a acestor coloși.

Astfel, s-a creat o falie puternică în rândul societății hunedorene, în care majoritatea, afectată de soarta siderurgiei locale, a ajuns să se confrunte cu un nivel scăzut de trai, la limita supraviețuirii, acutizat în ultimii ani și de măsurile unei guvernări iresponsabile a PDL. Pe de altă parte, în urma privatizărilor au rezultat afaceri cu fier vechi, la limita și cu încălcarea legii, și care s-au încheiat dincolo de gratii pentru cei care le-au dezvoltat în anii de după revoluție.

Ca atare, situația deloc roz a siderurgiei hunedorene postdecembriste și realitatea cruntă, dificilă, în care se zbate comunitatea locală astăzi nu trebuie uitate și nu trebuie ignorate în condițiile în care Guvernul României a aprobat de curând strategia de privatizare a Societății Comerciale Complex Energetic Hunedoara – SA printr-o hotărâre ce asigură cadrul legislativ pentru derularea privatizării acestui operator economic. Complexul are un capital social de 203,39 milioane de lei și este controlat integral de stat, prin Ministerul Economiei.

Hotărârea prevede declanșarea și derularea privatizării prin majorarea capitalului social, prin atragerea unui investitor strategic și prin dobândirea de către acesta a unui pachet de acțiuni reprezentând 51% din capitalul social al societății în cadrul unei operațiuni de majorare de capital prin emisiune de noi acțiuni. Selecția investitorului se va realiza prin metoda licitației cu ofertă în plic, combinată cu metoda licitației cu strigare, precedată de negocieri desfășurate pe bază de oferte preliminare și neangajante.

Totuși, recentele cazuri de la Oltchim Râmnicu Vâlcea și Mechel Câmpia Turzii dovedesc că bunele intenții ale Guvernului și strategiile guvernamentale în materie de privatizare nu sunt suficiente. În ambele situații, chiar dacă în stadii diferite ale procesului de privatizare (Oltchim – în faza de început, Mechel – postprivatizare), neseriozitatea unor investitori în a-și onora ofertele angajante și obligațiile asumate, erorile de management din trecut, pasivitatea foștilor guvernanți și lipsa de reacție a acestora au transformat aceste societăți în adevărate butoaie cu pulbere pentru comunitățile locale și pentru angajați.