Ovidiu Cristian Iane

„Trei luni de campanie pentru persoanele cu dizabilități din România”

Poate legea să schimbe mentalitatea?

Se împlinesc mai bine de două luni din momentul în care am demarat la scară națională campania pentru promovarea și protejarea prin și la toate nivelurile a persoanelor cu dizabilități din România.

În toată această perioadă, zilnic am primit memorii, petiții sau pur și simplu mi s-au adus la cunoștință povești de viață care, multe dintre ele, nu credeam că pot fi posibile și care mi-au oferit un tablou pe cât de real, pe atât de grav în ceea ce privește situația persoanelor cu dizabilități din țara noastră.

Acum, după această perioadă, cred că vă pot oferi și dumneavoastră, stimați colegi, câteva repere sau date mai concrete asupra acestui segment de populație care are nevoie de sprijinul nostru, atât ca reprezentanți ai forului legislativ, oameni politici, dar și ca oameni simpli, semeni de-ai lor, care în primul rând au obligația morală să îi accepte și să arate că în România nu ne-am oprit cu toții la nivelul unei mentalități înguste și dăunătoare.

Lunile acestea mi-am dat seama că îi putem ajuta enorm printr-o legislație adaptată nevoilor persoanelor cu dizabilități, care să le ofere șansa să muncească decent, să fie reprezentați în toate palierele societare, să nu mai fie discriminați sau tratați, și prin lacunele sau depășirile legislative, drept paria ai acestei lumi.

Această perioadă în care am încercat să vorbesc cu cât mai multe persoane cu dizabilități din toată țara, nu numai din colegiul meu, mi-a trezit însă și o mare dilemă pe care v-o prezint și dumneavoastră, stimați colegi, pentru că aveți datoria să elaborați și să propuneți legile cele mai potrivite pentru români.

Pe lângă precaritatea unei legi care să îi protejeze cu succes din toate punctele de vedere, cea mai mare problemă pe care persoanele cu dizabilități o au este aceea a mentalității. Mentalitatea care îi clasifică drept handicapați și stabilește _a priori_ că locul lor nu este decât la periferia socială. Mentalitatea care le respinge statutul uman, abilitățile și aptitudinile, lăsându-i fără un loc de muncă. Mentalitatea care face să fie priviți drept anacronisme umane. Iar pentru aceste lucruri, pentru faptul că ne limităm (întotdeauna!) la aparențe și suprafețe, pentru că nu am fost capabili timp de 23 de ani să ne schimbăm fundamental mentalitatea și abordarea, mai ales a aspectelor dificile, suntem cu toții vinovați.

Respect și consider că legea este mai presus de orice. Tocmai de aceea, stimați colegi, trebuie să o îmbunătățim permanent, să o perfectăm, dar să vedem și să recunoaștem și carențele sale.

În același timp, cu toate eforturile legislative pe care le depunem, nu mă pot împiedica să mă întreb cum putem schimba prin sau cu ajutorul lor și mentalitatea. Nu o putem face constrâns, dar o putem face conștienți că nicio lege din lume nu ne va face să respectăm și să protejăm real pe nimeni și nimic, în special persoanele cu dizabilități.