Ana Birchall

„Trilogia valorilor naționale: Eminescu, credința și folclorul”

În declarația politică de astăzi voi vorbi despre dimensiunea trinitară a existenței poporului român, atât din punct de vedere istoric, cât mai ales identitar.

Mesajul politic cu care am mers în fața românilor în recenta campanie pentru europarlamentare, alături de colegii și colegele mele de la PSD, PC și UNPR, s-a circumscris în jurul ideii de a fi mândru că ești român. De prea mult timp această perspectivă a afirmării conștiinței unitare în jurul unor valori a fost lăsată în afara spațiului de dezbatere politică sau, și mai grav, a fost confiscată și asociată doar cu discursul naționalist, extremist.

Mândria de a fi român nu este doar o sintagmă golită de conținut, ci are puternice rădăcini în istoria, credința și formele de manifestare ale etosului autohton, construit pe filon creștin.

Am numit declarația politică de astăzi „Trilogia valorilor naționale” pentru că susțin dimensiunea trinitară, după modelul doctrinei creștine, a existenței acestui neam. Ne-am plămădit de-a lungul istoriei într-un spațiu binecuvântat de Dumnezeu, numit deseori chiar de străini Grădina Maicii Domnului, odată cu devenirea noastră creștină. Astfel, o primă dimensiune a mândriei de a fi român se bazează pe frumusețea sufletului acestui neam, caracterizată de virtuți precum: bunătatea, ospitalitatea, spiritul de jertfă, hărnicia, milostenia, vitejia și buna vecinătate de care românii au dat dovadă de-a lungul istoriei lor. Aceste trăsături de care trebuie să fim conștienți pot fi cultivate și prezentate Europei și întregii lumi ca fiind definitorii pentru neamul românesc, un neam ce trăiește creștinismul în cele mai adânci fibre ale sale. Cel de-al doilea pilon al trilogiei ființei noastre naționale este reprezentat de folclorul românesc, o adevărată existență plină de bogăție, culoare și diversitate. Românii trebuie să fie mândri de moștenirea tradițiilor, a obiceiurilor cu care se identifică și care îi face unici în lume. Portul popular (costumul național și ia românească), dansurile populare (fie că vorbesc despre frumusețea și talentul ansamblurilor folclorice de pe Valea Tutovei, de la mine din colegiu, fie despre cele din Muntenia, Oltenia, Transilvania sau orice alt colț din România), literatura cu basmele pline de înțelepciune populară, frumusețea ouălor încondeiate, icoanele pictate, doinele cântate de mamele românce la căpătâiul copiilor lor, toate acestea reprezintă bogăția unui suflet creștin ales de care orice român poate fi mândru.

Al treilea pilon din trilogia existențială se referă la sinteza celor două amintite înainte și reprezintă un crâmpei de geniu oferit lumii de acest popor minunat. Românii sunt capabili să contribuie, așa cum au făcut-o și până acum, la cultura universală a lumii, prin vârfurile de geniu ale generațiilor trecute. Eminescu nu este doar un simbol național, nu este doar un mare scriitor romantic sau publicist pașoptist, ci este o sinteză de românism în forma ei cea mai gingașă și răscolitoare, versul. Poetul nostru național adună în sine creștinismul, folclorul și genialitatea intelectuală a românului pentru a oferi lumii un model de mândrie națională.