Neculai Iftimie

„Triunghiul vieții, soare–pământ–apă, a devenit mai puțin binevoitor cu omul”

Oamenii cuceresc spațiul, au depășit pragul sonic și tânjesc după viteza luminii. Medicii obțin în laborator „piese de schimb umane”, iar oamenii de rezervă, clonele, sunt pe drum. În timp ce ochii se înalță spre stele, jos, pe Pământ, lucrurile merg tot mai rău, pentru că „Mama Natură”, care s-a săturat să tot fie disprețuită, ripostează brutal, iar omul, cu tot arsenalul său tehnic, este redus la plăpânda statură de trestie de către stihiile dezlănțuite.

Cu câțiva ani în urmă, savantul Wallace Broecken de la Universitatea din Columbia reflecta asupra felului în care activitatea oamenilor ajunge să afecteze clima și avertiza: „Sistemul climatic este un animal fioros, pe care noi îl întărâtăm într-una.”

Pentru că am întărâtat într-adevăr acel „animal fioros”, sistemul climatic extrem, civilizația umană se confruntă azi cu cel puțin nouă tendințe ambientale primejdioase și greu de controlat, cum ar fi:

– schimbări evidente de climă, manifestate îndeosebi prin creșterea temperaturilor, cu profunde efecte ecologice; temperaturi mari înseamnă mai multe evenimente climatice extreme – secetă, valuri de căldură, inundații și furtuni;

– scăderea producției și destabilizarea piețelor de cereale, și nu numai; în general agricultura este extrem de vulnerabilă la multe din convulsiile care însoțesc schimbarea climei;

– bioinvazia agenților de dăunare – boli, dăunători, buruieni –, adaptarea lor la noile condiții de habitat, creșterea agresivității celor autohtoni, amplificarea daunelor provocate culturilor agricole, și nu numai;

– despăduririle, cu consecințe ireparabile asupra eroziunii solurilor, și apariția tot mai frecventă a fenomenelor de aridizare, etc.;

– coborârea nivelului apelor freatice și apariția așa-numitului fenomen „stresul apei”, cu consecințe foarte serioase asupra resurselor de hrană; 40% din sursele mondiale de hrană provin de pe terenurile irigate;

– dispariția numeroaselor specii de plante și animale;

– reducerea surselor de pescuit;

– creșterea populației;

– poluarea mediului.

Aș dori să subliniez că toate aceste tendințe au devenit probleme și fenomene globale, se combină și se potențează reciproc, influențând nu numai securitatea alimentară, ci și civilizația umană în general.

„Când o problemă se combină cu alta, rezultatul pare să nu fie o problemă dublă, ci o superproblemă” (Norman – ecologist Oxford).

Tot ce am enumerat mai sus reprezintă, prin urmare, „superprobleme” pentru omenire, de vină fiind omul, în cea mai mare măsură.