Maria Andreea Paul

„TTIP, o miză mondială majoră ignorată de Guvern și (aproape) necunoscută de cetățeni”

Prinși în ițele politicii noastre dâmbovițene, pierdem adesea din vedere mizele mari, de stringentă actualitate, la nivel european și mondial, care își fac loc cu greu în dezbaterea publică și politică din România. Aduc, de aceea, în atenție Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (Transatlantic Trade and Investment Partnership, TTIP), un proiect de tratat internațional negociat din iulie 2013 între Uniunea Europeană și SUA, cu potențial impact major inclusiv asupra României și a cetățenilor ei. În mod regretabil, niciun român nu conduce vreunul dintre cele 31 de grupuri de lucru create la nivelul Comisiei Europene pentru negocierea TTIP. Propun cinci măsuri urgente pentru ieșirea României din pasivitate și racordarea ei la aceste tratative cruciale pentru viitoarea configurație transatlantică.

Ce este TTIP, ce își propune, care sunt mizele lui pentru părțile implicate, printre care și România? Obiectivul principal este deschiderea mai puternică a piețelor pe ambele maluri ale Atlanticului, eliminarea barierelor comerciale, tarifare și netarifare, și crearea unei veritabile piețe unice.

Sintetic, TTIP urmărește trei mari obiective:

- facilitarea accesului mai bun al firmelor din UE pe piața

- americană;

– reducerea birocrației și armonizarea legislației comerciale între UE și SUA;

– stabilirea de noi reglementări pentru exporturi, importuri și investiții.

Se consideră că noul acord comercial UE–SUA ar acoperi peste 40% din PIB-ul mondial și ar aduce economiei UE până la 120 miliarde de euro, pe lângă reducerea semnificativă a costurilor suportate de către întreprinderi. În același timp, există semnale ferme că siguranța alimentară și protecția datelor cu caracter personal constituie capitole

sensibile de negociere pentru partea europeană, care nu trebuie sacrificate pentru comerțul liber.

Bruxelles-ul și Washingtonul au stabilit obiectivul ambițios de încheiere a negocierilor până la finele lui 2015. Deși termenul (poate prea optimist) se apropie cu pași repezi și pe majoritatea domeniilor au existat deja negocieri avansate, constatăm că România absentează complet în tratative și că lipsesc pozițiile clare pentru definirea interesului economic național. Niciun român nu conduce vreunul dintre cele 31 de grupuri de lucru create la Comisia Europeană pentru negocierea TTIP.

România trebuie să iasă din pasivitate și să-și dezvolte capacitatea de negociere în cadrul noului tratat comercial. Implicarea proactivă a părții române impune de urgență:

1. realizarea urgentă a unui studiu privind impactul TTIP asupra economiei românești;

2. cooperarea directă a Ministerului Economiei cu Ministerul Afacerilor Externe pentru definirea strategiei de participare a României la negocierile UE–SUA;