Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 mai 2010
Declarații politice · retras
Marius Rogin
Discurs
„Turcia și problema nucleară a Iranului”
Summitul consacrat securității nucleare organizat săptămâna trecută la New York și summitul alternativ organizat de Iran au adus încă odată dosarul nuclear al acestei țări în centrul securității internaționale. De fapt, nu e nicio problemă că acest dosar nuclear se află în fruntea actualității politice mondiale. Se pare că escaladarea tensiunii din cauza acestei probleme nucleare va duce la adoptarea unei decizii finale de către Consiliul de Securitate al ONU.
În cadrul conferințelor de presă ale primului-ministru, Recep Tayyip Erdogan, și ale ministrului de externe, Ahmet Davutoglu, după summitul de la New York, se poate observa ce poziție a adoptat Turcia în legătură cu problema nucleară a Iranului. Turcia dezvoltă unele politici de principiu în privința problemei nucleare. Poziția Turciei privind înarmarea nucleară și, în special, dosarul nuclear iranian se bazează pe trei principii. Este dreptul tuturor țărilor de a obține energie nucleară în scopuri pașnice și este inacceptabilă uzurparea sau monopolizarea acestui drept. Turcia se opune tuturor armelor și activităților nucleare în spațiul geografic în care se află. Iar ultimul principiu se referă la utilizarea totală a canalelor diplomatice în locul mijloacelor militare și a sancțiunilor pentru soluționarea problemei nucleare.
De fapt, atitudinea de principiu a Turciei atrage atenția asupra problemelor legate de regimul internațional privind limitarea armelor nucleare. Nu se poate spune că regimul armelor nucleare, care se încearcă a fi protejat prin Tratatul de neproliferare, este unul de succes. În ultima perioadă, protocoalele adiționale care au fost prezentate ca cele mai creative măsuri nu au dat niciun rezultat, în afară de sentimentul de înjosire a țării respective. De fapt, dublul standard în privința regimului armelor nucleare începe cu neimplicarea în niciun fel în dezarmare a țărilor care dețin arme nucleare. Regimul, care nu a putut depăși acest dublu standard, nu a putut împiedica Pakistanul și India să obțină arma nucleară. Faptul că același regim nu a dus la soluționarea dosarului nuclear iranian este rezultatul tuturor acestor probleme structurale.
Poziția Turciei în privința Iranului reprezintă un apel pentru revizuirea, din această perspectivă, a tuturor problemelor nucleare, dar puterile nucleare ale sistemului internațional, care ele însele dețin arme nucleare, nu doresc să facă nicio schimbare. În prezent nu există nicio pregătire pe plan internațional în sensul restructurării regimului armelor nucleare.
Ceea ce este interesant este faptul că grupul de actori influenți, în frunte cu Statele Unite, care acționează pentru a soluționa dosarul nuclear iranian, nu are niciun proiect concret în privința acestei probleme. Tensiunea care escaladează din cauza problemei nucleare iraniene, amenințările privind sancțiunile militare și economice sunt prezentate ca mecanisme ce vor fi folosite pentru soluționarea problemei. Atitudinea Turciei privind problema nucleară a Iranului este în sensul menținerii deschise a canalelor diplomatice și soluționării prin intermediul negocierilor. Se crede că, în situația actuală, rezolvarea se poate obține încă pe căi diplomatice. Turcia, care se opune sancțiunilor, este de părere că nu poate adopta o poziție înainte de a ști în ce constau aceste sancțiuni. Nu se știe clar în ce constau, cum vor fi transpuse în viață aceste sancțiuni, care sunt menținute în actualitate de către partea americană. De asemenea, nu a existat niciun fel de consultare cu Turcia în privința acestor sancțiuni. După întâlnirea cu ministrul Davutoglu, secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, a declarat că s-au obținut progrese în privința dosarului nuclear iranian. Se fac speculații în legătură cu situația dificilă în care s-ar putea afla Turcia în Consiliul de Securitate al ONU. La Washington sunt opinii conform cărora atitudinea Turciei nu a ajutat cu nimic, ci mai mult a tulburat apele, dar în spatele acestui comentariu se află insuccesul administrației americane în gestionarea problemei nucleare iraniene.