Stelică Iacob-Strugaru

„Turismul educațional a dispărut”

Cu toții ne dorim ca valorile, creațiile și istoria poporului român să nu se piardă odată cu trecerea timpului. Restructurarea procesului instructiv-educativ de după 1989 a îndepărtat în mare măsură elevii de elementele tangibile ale istoriei poporului român. Identificarea tuturor practicilor anterioare momentului decembrie 1989 ca fiind comuniste, rele și inutile, s-a repercutat și asupra sistemului de învățământ. Dintre acestea rețin declinul turismului educațional, efectuat cu precădere în ciclurile de învățământ primar și gimnazial înainte de 1989, dispărut în cea mai mare parte în prezent.

Puțini elevi mai vizitează astăzi, într-un cadrul instituțional, bojdeuca lui Creangă, Casa și operele lui Brâncuși, cetatea originilor poporului român – Sarmizegetusa, bisericile și mănăstirile Moldovei, teiul lui Eminescu sau prima capitală a Unirii lui Mihai Viteazul.

Majoritatea excursiilor și vizitelor organizate astăzi de școli au mai degrabă un obiectiv de entertainment și mai puțin unul educativ. Durata și intensitatea unor astfel de vizite s-a redus și ea, în primul rând din pricina costurilor ridicate ale unor astfel de misiuni. Majoritatea specialiștilor în învățământ subliniază importanța unor astfel de metode de învățare a istoriei, geografiei, biologiei, culturii și civilizației.

Așadar, vă propun ca, printr-o analiză riguroasă, să găsim acele modalități pentru ca turismul în scopuri educaționale să se perpetueze și să își îndeplinească în mod eficient obiectivele. Ne putem gândi atât la asigurarea gratuităților de acces în obiectivele turistice care fac trimitere la originile poporului român, cât și la cofinanțarea unei părți, din bugetele locale, a deplasărilor elevilor.

De astfel de măsuri depinde atât dezvoltarea culturală a copiilor noștri, cât și menținerea eficientă a tuturor aspectelor privind identitatea națională.