Stelică Iacob-Strugaru

## „Turismul în Bucovina”

Remarcam și eu, asemenea multora dintre români, cum tot mai mulți străini promovează, fără vreun echivoc, frumusețile inestimabile ale României, fie că e vorba despre moștenitorul Coroanei britanice, fie că este vorba despre oameni de cultură sau jurnaliști străini.

Este adevărat că Guvernul României, în perioada 2010–2011, a făcut pentru prima dată un efort național de a promova aceste bogății celor interesați de turismul în zone care îmbină frumusețile naturii neatinse cu situri ale culturii tracice europene. Puternic contestatul „brand turistic”, elaborat și promovat de Ministerul Turismului, intitulat „Carpathian Garden”, a demonstrat eficiența și utilitatea unui astfel de demers pentru promovarea țării noastre.

Rostul intervenției mele de astăzi este determinat de faptul că prea puțini străini și, din nefericire, prea puțini români au călcat în nordul țării noastre, acolo unde începe ținutul Bucovinei istorice, unde se mai păstrează încă o parte din istoria românilor.

Prea mult timp s-a discutat exclusiv despre frumusețea mănăstirilor din Bucovina, care este, într-adevăr, incontestabilă.

Prea puțin s-a vorbit însă despre frumusețile naturii din acest colț al țării, despre oamenii minunați care trăiesc aici, despre obiceiurile și tradițiile românești care ar deveni mult mai atractive pentru apetitul străinilor decât orice alt argument turistic modern.

Mi-aș dori ca și pentru această parte a României infrastructura critică să sufere ameliorări semnificative, fie că e vorba despre infrastructura rutieră, feroviară sau hotelieră.

Mi-aș mai dori ca dezvoltarea Moldovei de Nord să nu aducă cu ea degradarea frumuseților naturale de care vă vorbeam, căci de fiecare dată când oamenii prosperă, și zgomotul ferăstraielor este aproape.