Vasile Popeangă

## „Turneul pseudofrustraților”

Au început să circule prin țară comandouri de PDL-iști de frunte care, sub pretextul prezentării de soluții economice pentru un anumit județ, aflat pe traseul lor, își intoxică propriii

membri de partid cu minciuni care ar face să se scorojească de rușine până și un perete de grajd. În totala lor lipsă de informații din județul respectiv, se aruncă în capul bieților ascultători, spre năuceala acestora, cu găleți de cifre scoase din burtă, care mai de care mai fanteziste, dar mai pompoase. De exemplu: dacă a crescut ceva, din 2011 în 2012, de la 80% la 81%, creșterea e de doar un procent. Dar dacă din 2012 în 2013 acest ceva a scăzut cu jumătate de procent – adică aproape nesemnificativ –, gașca portocalie trâmbițează în cele patru zări că, vai, scăderea este cu 50% față de anul trecut, ca și cum acel ceva ar fi coborât subit la 40%, nu la 80,5%. Iată mijloacele de manipulare prin cifre pe care le folosește PDL-ul pentru prostirea oamenilor în drumul lor prin țară, în acest turneu al pseudofrustraților. Am zis pseudofrustrați, pentru că frustrarea este lipsirea cuiva de un drept al său legitim. Însă frustrarea PDL-istă este falsă, întrucât nu numai că nu merită puterea de a conduce această țară, dar au demonstrat și că nu au meritat-o niciodată, deși, prin forța împrejurărilor, ilegitim au ajuns la cârma României, prin jongleriile anticonstituționale ale lui Băsescu, sprijinite larg de către Curtea Constituțională. Știm cu toții cum a fost numit Boc premier și ce vânătoare de parlamentari liberali și social-democrați a urmat ca să-și facă Băsescu majoritatea parlamentară care să-l susțină pe micuțul clujean, și știm iarăși cu toții cum, același personaj mărunt, atât politic, cât și nu numai, a fost demis de către Parlament și repus de același Băsescu pe scaunul de prim-ministru. Cred că și dacă ar fi făcut infarct domnul Boc și tot îl lipea Băsescu de geamul Guvernului, ca să nu zică lumea că n-avem premier... Ghinion: când Boc a fost, într-un sfârșit, debarcat, România n-a căzut de pe harta Europei, soarele a continuat să răsară, iar românii, contrar țipetelor de cucuvele portocalii ce prevesteau sfârșitul lumii dacă pleacă ei de la guvernare, au început chiar să aibă motive să se simtă mai ușurați.

După o perioadă în care și-au tras sufletul de la trânta luată din partea alegătorilor de erau mai-mai să cadă de tot din Parlament și să se ducă buluc după țărăniști, văzând că acel care le făcuse „Pa, pa!” de la perdeluță a redevenit vioi ca un cintezoi de Ziua recoltei, au început și ei să pară mai vii și-au luat-o, cârduri-cârduri, la trap prin țară, la prostit populația. Întâi își încearcă norocul cu pseudofrustrații care le-au mai rămas alături, nostalgici după vremurile când la ei era pâinea și cuțitul și împărțeau ce, cum și cui aveau ei chef ori interese. Căci, deși au justificat toate eșecurile și neghiobiile guvernării lor prin biata criză economică, au uitat să spună că nu prea au printre ei oameni care au sărăcit cât au fost la putere – dovadă stau însăși declarațiile lor de avere...