„Ucraina nu trebuie să fie un câmp de luptă între Rusia și UE” Mulți s-au ferit la început să numească situația din Ucraina drept „criză”. După incidentele armate soldate cu victime, fuga președintelui Viktor Ianukovici și culminând cu anexarea Crimeei la Rusia, a fost adus în discuție riscul unui război în Europa. Situația din Ucraina s-a transformat dintr-un strigăt de revoluție într-o confruntare politică inedită ca amploare. Actualul context internațional reprezintă cel mai mare pericol de securitate pentru regiune de după 1989, o situație critică în care trebuie aplicate soluții pașnice de rezolvare a crizei.
Din nefericire, Rusia acționează ca un dușman al Alianței Nord-Atlantice și al UE. Atitudinea Rusiei este una de forță la care trebuie răspuns cu multă fermitate din partea liderilor europeni și americani, dar și cu diplomație și invitare la dialog. Situația este cu atât mai delicată cu cât acțiunile separatiste de la începutul lunii, din estul Ucrainei – Harkov, Donetsk și Luhansk –, unde protestatari pro-ruși au ocupat clădiri publice, induc teama unei posibile repetări a „scenariului Crimeea”. Rusia, ca partener UE, trebuie să înțeleagă faptul că asocierea cu Ucraina nu este împotriva Rusiei, ci spre folosul poporului ucrainean. Ucraina nu trebuie
să fie un câmp de bătălie între Rusia și UE. Uniunea Europeană înseamnă pace, stabilitate și prosperitate, iar Ucraina va dispune de tot sprijinul de la Bruxelles, politic și economic, pentru a ieși din situația economică dificilă în care se află.
Semnarea la Bruxelles a componentei politice a Acordului de asociere este o demonstrație de susținere din partea UE, în contextul crizei din Crimeea, un pas înainte ce va fi urmat de semnarea părții economice a documentului, după stabilizarea politică internă și desemnarea noului președinte de la Kiev, în cadrul alegerilor prezidențiale fixate pe 25 mai, în aceeași perioadă în care la nivel european se vor desfășura alegerile pentru Parlamentul European, organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetățeni ai UE.
Drumul european al Ucrainei trebuie consolidat pentru stabilitatea și integritatea acestui stat. Ucraina are nevoie de susținerea comună a tuturor statelor europene și de angajamente ferme de sprijin. Încălcarea clară a suveranității și a integrității teritoriale a Ucrainei de către Rusia necesită sancțiuni economice și politice din partea UE și SUA. Prin semnarea Acordului de asociere se consolidează poziția noilor autorități de la Kiev față de Moscova, asupra cărora Rusia exercită o presiune în creștere. Acesta servește ca bază pentru reforme, în contextul efortului internațional de a ajuta Ucraina să evite falimentul. Totodată, este un demers solid prin care Europa ajută Ucraina să-și consolideze suveranitatea teritorială și independența. Nu în ultimul rând, este răspunsul la protestele de la Kiev și din marile orașe, care au avut ca efect demiterea președintelui Ianukovici, și la dorința ucrainenilor de apropiere față de UE.
Andrei Valentin Sava · 15 aprilie 2014 · monitorul.ai
De cealaltă parte, în ceea ce privește problema minorităților, Guvernul ucrainean are obligația să asigure, în structura lui, „reprezentarea tuturor regiunilor și opțiunilor”, factor esențial ca procesul de separare în interiorul Ucrainei să fie împiedicat. Guvernul lui Iațeniuk are datoria să lupte împotriva extremismului, care a cunoscut o animare îngrijorătoare în ultima perioadă.
Și, pentru că am făcut referire la lupta împotriva extremismului, ridic problema privind importanța Acordului de asociere a Moldovei cu UE. Existența vocilor extremiste, separatiste, de la Tiraspol, care solicită Dumei de Stat a Rusiei examinarea posibilității anexării Transnistriei nu fac altceva decât să agite apele și sunt total contraproductive în contextul conflictului Crimeei. Dincolo de nostalgiile imperiale ale lui Putin, amintite inclusiv de presa străină, în momentul de față Europa are datoria de a înlătura îngrijorările privind o posibilă invadare a regiunii transnistrene a Moldovei, în condițiile în care granița ucraineană a fost înțesată de forțe rusești. În acest sens, sprijinul acordat de România Guvernului de la Chișinău trebuie reafirmat cu fiecare ocazie, pentru ca Moldova să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană în iulie, mai devreme decât era prevăzut.
La o sută de ani de la declanșarea Primului Război Mondial, nu este permis ca Europa să se găsească în situația lipsei de dialog dintre liderii europeni și a acțiunilor militare oarbe. Uniunea Europeană reprezintă simbolul unității, al colaborării interstatale și interinstituționale, pentru care respectarea diversității este o condiție _sine qua non_ . State precum Ucraina, Moldova sau Georgia trebuie ajutate să urmeze această cale, iar Rusia trebuie să înțeleagă că scopul UE vizează bunăstarea populației de pe bătrânul continent. Uniunea Europeană nu limitează relațiile de colaborare dintre state, ci facilitează și înlesnește reducerea
diferenței dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și state membre, pentru a consolida coeziunea economică și socială.
*
„Statutul României de membru NATO – un obiectiv reușit care își produce deja beneficiile colaterale”
Prezenta declarație politică reprezintă expresia profundei mele recunoștințe față de toți actorii care au făcut posibilă intrarea României în Organizația Atlanticului de Nord, moment pe care l-am celebrat în urmă cu două săptămâni. Sunt convins că fiecare român își amintește de solemnitatea evenimentului de acum 10 ani, când în cartierul general al NATO de la Bruxelles s-a ridicat steagul României.
România a fost primul stat din Europa Centrală și de Est care a semnat Parteneriatul pentru pace în 1994. După 10 ani, pe 29 martie 2004, România își începea în sfârșit parcursul recunoașterii sale internaționale ca partener de nădejde, ca forță politică, militară și economică. Acest drum a fost continuat cu un alt pas decisiv care a constat în aderarea României la Uniunea Europeană în 2007.
Reușita aderării României la structura euroatlantică a fost și va rămâne un exemplu imbatabil de conlucrare a forțelor politice, astfel încât România să fie oficial un partener egal la masa negocierilor internaționale. De asemenea, deschiderea Partidului Social Democrat față de aceste obiective de țară nu poate fi subminată de nicio declarație politicianistă. Procesul de aderare la NATO a fost finalizat în timpul guvernării PSD, iar cel de aderare a României la UE a fost început de aceeași guvernare, în decembrie 2004, când au fost finalizate negocierile de aderare, ca o urmare logică a recunoașterii progreselor României în raportul de țară din octombrie.
Odată parteneră a NATO, țara noastră și-a respectat cu verticalitate angajamentele, începând cu sprijinul dat de România forțelor aliate în cadrul intervențiilor în fosta Iugoslavie și continuând cu susținerea eforturilor Alianței în combaterea terorismului, ulterior atacurilor de la 11 septembrie 2001. De altfel, organizarea Summitului NATO din 2008 la București este o dovadă a recunoașterii implicării țării noastre în acest parteneriat.
Apartenența României la NATO este mai mult decât un angajament militar pe care ni-l asumăm cu toată responsabilitatea. Ca parte a acestei structuri, România a câștigat încrederea în forțele proprii și a obținut o garanție a securității sale. Principiul solidarității în apărare, care stă la baza construcției euroatlantice, este cel care ne asigură sprijinul necondiționat al forțelor aliate, în caz de orice ingerință asupra integrității noastre teritoriale. Într-un spațiu central și est-european care devine din ce în ce mai tumultuos, după cum am văzut în urma evenimentelor din Ucraina, o astfel de garanție este vitală atât pentru securitatea noastră civilă, cât și pentru securitatea noastră economică. Este ușor de intuit faptul că, în actualul context, orice investitor s-ar gândi de cel puțin două ori dacă să își plaseze investiția într-un stat la granița cu Ucraina, fără ca acesta să aibă în spate asigurarea apărării NATO.
Așadar, apartenența la NATO este un statut de care trebuie să fim mândri și în același timp siguri că este cea mai bună și utilă formă de colaborare internațională pe care România o derulează.
*
„Mugurii extremismului în Europa nu trebuie lăsați să înflorească”
Doresc să-mi exprim îngrijorarea față de manifestările extremiste care par a începe să prindă muguri în Europa,
gesturi extremiste printre care se numără și evenimentele de la Târgu Mureș, de luna trecută, din 10 martie. Acestea reprezintă un simptom al unui fenomen față de care statele europene trebuie să ia rapid toate măsurile de precauție posibile.
Abordarea vizavi de aceste evenimente trebuie să fie una fermă, dar echilibrată. Evident, nu ne este permis să neglijăm astfel de acțiuni, însă trebuie să luăm în calcul și că asemenea manifestări sunt de multe ori doar niște momeli, pentru a crea pretextele unor riposte viitoare. Reprezentanții statului nu trebuie să răspundă provocărilor de acest tip cu declarații pripite și radicale, care nu fac decât să inflameze și mai mult discursul public. Solicitarea Președintelui României de a interzice un partid politic se înscrie în termenii unui astfel de discurs neechilibrat. Acțiunea rațională pe plan juridic adoptată de autoritățile române, prin care au luat act de evenimentele de la Târgu Mureș și au căutat să sancționeze exact persoanele care au provocat și incitat la agresiuni fizice sau care prezintă un risc de a declanșa mișcări iredentiste, reprezintă cea mai bună soluție. Este vorba aici de membri și simpatizanți din cadrul unor organizații naționaliste radicale ungurești ca Jobbik, Mișcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, Betyarsereg și Noua Gardă.
Domnul Traian Băsescu ar putea, mai degrabă, să își pună abilitățile diplomatice în slujba interesului național, atrăgându-i atenția domnului Lászlo Tökés, cel căruia i-a acordat Ordinul „Steaua României” în 2009 și cel care a ajuns să ocupe poziția de vicepreședinte al Parlamentului European cu sprijinul PDL, că declarațiile privind asemănările dintre minoritățile din așa-zisul Ținut Secuiesc și tătarii din Peninsula Crimeea îl dezonorează și trebuie retrase.
Afirmațiile domnului Tökés nu sunt altceva decât declarații politicianiste, ale unei persoane care în lipsa argumentelor apelează la sintagme din registrul democratic de tipul autonomie sau respectarea drepturilor minorităților. Orice analogie dintre situația din Crimeea și situația maghiarilor din România este exagerată, nepotrivită și nefondată, cu atât mai mult cu cât țara noastră duce una dintre cele mai echilibrate politici în ceea ce privește minoritățile. Cel mai recent exemplu în acest sens este cooptarea UDMR în Guvernul condus de Victor Ponta, care a preluat două ministere și un post de vicepremier. Mă bucur că reprezentanții UDMR au luat poziție față de evenimentele de la Târgu Mureș, delimitându-se categoric de acestea.
Afirmațiile liderului Jobbik în legătură cu evenimentele de la Târgu Mureș ilustrează înscrierea într-un discurs al diversiunii. În timp ce purtătorul de cuvânt al Jobbik susține că „Jobbik a scris istorie și a făcut un bine celor din Transilvania”, Vona Gabor se întreabă cu naivitate ce ilegalitate a comis, în condițiile în care nu a făcut altceva decât să mărșăluiască în mod pașnic la manifestarea de la Târgu Mureș. Liderii maghiari vorbesc ca și cum toate celelalte evenimente de acolo (invocarea autonomiei Ținutului Secuiesc sau îmbrâncelile apărute) au trecut pe lângă ei fără ca aceștia să le observe.
Din nefericire, astfel de fenomene care indică mugurii extremismului nu sunt izolate; le regăsim și în alte țări europene. În Franța, de exemplu, Frontul Național, partid de extremă dreaptă, este în plină ascensiune. Marine le Pen, conducătoarea sa, nu a ezitat să acuze UE de ipocrizie, pe motiv că recunoaște autonomia Kosovo, dar nu și pe cea a Crimeei. Asemănările însă sunt de o superficialitate crasă, detaliile fiecărei situații fiind vădit ignorate de lidera partidului francez.
În tot acest context european de inflamare a unor tendințe extremiste, îmi exprim speranța că cetățenii Ungariei vor condamna ei înșiși, prin vot, astfel de comportamente extremiste. Uitându-ne peste graniță, vedem că Jobbik nu ezită să se manifeste sfidător nici în Ungaria, unde a organizat un miting preelectoral într-o fostă sinagogă din Esztergom, spre exasperarea comunităților evreiești din această țară. Pe 6 aprilie, toți cetățenii unguri sunt chemați la urne pentru alegeri generale, dată după care vom ști exact cât de legitim este acest partid în fața alegătorilor. Sper că pe 6 aprilie și cei 100.000 de cetățeni maghiari cu dublă cetățenie din România vor vota responsabil pentru un viitor stabil al Ungariei și al întregii zone central-europene din care facem cu toții parte.
„Guvernul Ponta șterge urmele de nedreptate ale guvernării Boc, reîntregind veniturile pensionarilor”
Ultima perioadă de timp a fost marcată de o serie de evenimente care au făcut ca o măsură extrem de importantă pentru România să fie mult prea puțin consemnată public. Este vorba de reîntregirea veniturilor a 233.707 pensionari.
Din luna aprilie, anul acesta, pe fluturașul de pensie al persoanelor pensionate începând cu 1 ianuarie 2011 va figura o sumă mai mare în medie cu 63 de lei. Mai mult, cei care beneficiază de aceste măriri vor primi până la sfârșitul lunii martie inclusiv sumele corespunzătoare perioadei 7 noiembrie 2013–1 ianuarie 2014. Iată că de Paști coșul de cumpărături va fi mai mare pentru aceștia.
Dincolo de cifre, această măsură este simbolul dreptății pe care PSD o face acestor români care au purtat pe umeri repercusiunile guvernării nechibzuite și inumane a PDL.
Sub conducerea domnului Victor Ponta, Partidul Social Democrat arată că este un partid cinstit cu alegătorii săi. PSD a promis pensionarilor că le va reîntregi pensiile și se ține de promisiune. După patru ani de tăieri, e timpul ca pensionarii să primească bani în plus. Astfel, chiar dacă această măsură înseamnă un efort bugetar de 190.000.000 lei, Cabinetul condus de Victor Ponta nu a ezitat să suplimenteze bugetul asigurărilor de stat. Este vorba de recalcularea justă a veniturilor pensionarilor care stabilește un raport corect între pensie și câștigul salarial care a stat la baza cotizației. Aceasta se face prin aplicarea indicelui de corecție introdus prin art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pe care Guvernul Boc a refuzat să îl mai aplice. O altă nedreptate a fost faptul că valoarea punctului de pensie nu a fost majorată cu indicele de inflație.
În schimb, Guvernul Ponta nu își uită promisiunile și vine să corecteze nedreptățile. Această măsură de recalculare este doar una dintr-un demers amplu de a reconstrui echitatea socială și în mod punctual de a face dreptate pensionarilor. Un moment important al acestui demers a fost 1 ianuarie 2014, când veniturile celor 5,4 milioane de pensionari au crescut de la 762,1 la 790,7 lei, prin creșterea cu 3,76% a valorii punctului de pensie. Evident, nu ne vom opri aici. Conform estimărilor doamnei ministru Rovana Plumb, pentru 2015 preconizăm o creștere a pensiilor cu 4,4%.
Totodată, nu pot să nu amintesc faptul că am reușit să întregim pensiile a 19.000 de militari și să repunem în drepturi diplomații. Pensiile aviatorilor sunt și ele următoarele pe agendă. Odată ce îi vom repune și pe aceștia în drepturi, vom putea spune că am făcut dreptate până la capăt celor cărora anul 2010 le-a adus prin domnul Boc venituri reduse pe nedrept.
Am făcut acest lucru deoarece, în viziunea PSD, cei care au cotizat o viață la sistemul public de pensii, care au lucrat cel puțin jumătate din viață într-un regim comunist, în care pâinea și uleiul erau date cu rația, trebuie ca acum să își poată permite mai mult decât aceste două produse. Pensionarii trebuie ocrotiți, și nu asupriți cu politici fiscale de austeritate.
Dincolo de această direcție, de a avea grijă de cei care sunt deja la pensie, ne preocupăm, de asemenea, în mod permanent de construirea unui sistem de pensii sustenabil, astfel încât și angajații de azi, care contribuie la sistemul de pensii, să beneficieze la momentul pensionării de drepturile ce li se cuvin. Banca Mondială vine și ea în sprijinul acestor proiecte prin expertiza pe care ne-o oferă.
Așadar, sper că toate acestea sunt dovezi suficiente că lucrurile merg într-o direcție constructivă și că acest Guvern este în slujba românilor, că este un Guvern care nu doar promite, ci și duce lucrurile la bun sfârșit.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.