Laurențiu Nistor

„UDMR nu se lasă!”

Face ce face UDMR-ul și nu pierde nicio ocazie să mai bage bățul prin gardul românilor, drept mulțumire că națiunea aceasta i-a ținut vreo două decenii la guvernare. Rău este că, după cât au stat la putere, celor de la UDMR chiar le-a rămas impresia că ei și-au meritat poziția de partid important, fără de care nu se poate guverna, că dibăcia lor politică i-a adus în postura de a fi eternizați la guvernare, iar asta le-a sporit mult aroganța...

Cu doar câteva zile în urmă, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád, lider local al UDMR, a declarat la o conferință intitulată „Autonomie și regionalism – provocările deceniului” că autoritățile locale și județene reprezintă bastionul prin care maghiarii își pot păstra identitatea națională și să își dezvolte cultura și propunea reprezentanților comunității românești „să sprijine autonomia Ținutului Secuiesc, iar maghiarii să le dea, în virtutea reciprocității, garanții că vor primi... posturi de conducere, cu respectarea proporționalității etnice”. În traducere liberă, „propunerea” lui Antal Árpád sună cam așa: românii să fie de acord să piardă o bucată din România, iar maghiarii le vor da în schimb românilor care vor mai rămâne în zonă niște posturi de șefi, în număr direct proporțional cu populația românească.

Dacă recitim Raportul Har-Cov, vom vedea că propunerea este mai mult decât o batjocură, știută fiind epurarea etnică agresivă practicată în zonă (și confirmată chiar și de un raport al Academiei Române!) după 1989. Cu alte cuvinte, să renunțăm la o bucată de țară doar ca să avem și noi în zona respectivă doi-trei români care să lucreze în vreo primărie și aceia să fie buni vorbitori de limbă maghiară...

E de la sine înțeles că, dacă este USL la guvernare, UDMR-ului îi stă ca un ghimpe-n inimă acest fapt și faptul că se vede obligat să se uite de pe margine, ca orice chibiț, către terenul de joc, acolo unde se desfășoară adevărata acțiune politică. UDMR-ul nu se împacă deloc cu ideea că nu mai poate trage foloase de pe urma unei guvernări slabe, șantajabile, și atunci a trecut la acțiuni concrete, în teren, bineînțeles, tot împotriva integrității țării, tot în vederea construirii unei enclave de neînțeles în inima Europei.

Având în vedere că toți demnitarii UDMR, mai mari sau mai mici, au depus jurământul de credință față de România, persistă o întrebare: luptându-se pentru segregarea etnică, pentru enclavizarea așa-zisului Ținut Secuiesc, cum apără ei cu onoare și fidelitate democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor români, alții decât cei de etnie maghiară, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României?