Miron Alexandru Smarandache

„Uitarea în politică naște monștri!”

Marele nostru scriitor și filosof Emil Cioran a avut o disertație colosală: „Omul politic renunță la conștiință; singuraticul, la acțiune. Unul trăiește uitarea (și asta e politica); celălalt o caută (și asta-i singurătatea)”. Cam astfel se poate traduce moțiunea simplă pe care o votăm astăzi în Camera Deputaților, depusă de partidele din opoziție, principalul inițiator fiind însă tocmai partidul care a condus România în ultimii opt ani. Aidoma moțiunii din primăvară, cu tema Oltchim, cea de față, cu obiectul așa-zisului eșec al privatizării CFR Marfă, nu își are nicio noimă din punct de vedere politic. Cum bine spunea Emil Cioran, PDL trăiește în uitare, dând dovadă de o amnezie fără margini atunci când nu își mai amintește cine este răspunzător de nereușitele privatizărilor din România ultimilor ani.

Faptul că privatizarea CFR Marfă nu s-a finalizat până acum se datorează și acțiunilor fostelor guverne PDL, care nu numai că nu au reușit nicio privatizare de succes a companiilor de stat, dar au contribuit direct la devalizarea acestora, inclusiv sau mai ales în transporturi. Cel puțin în perioada 2008–2012, Căile Ferate Române au acumulat datorii de aproape două miliarde de euro, sumă care a contribuit decisiv la prăbușirea economică a României, girată de guvernele Boc și Ungureanu.

O națiune care nu se raportează decât la propria-i sărăcie nu are șanse de viitor. Până anul trecut, România a fost în stare de blocaj general, economic, social și politic. Sub guvernările de tristă amintire ale PDL, românii nu au văzut decât reduceri de salarii, de pensii, neîndeplinirea responsabilităților fundamentale ale statului, fără ca toate aceste sacrificii să se vadă în cea mai mică ameliorare a vieții lor. Românii au fost condamnați la austeritate, la disperare chiar, în vreme ce fosta putere nu a luat nicio măsură concretă pentru a crește veniturile cetățenilor, pentru a stimula economia, pentru a spori numărul de noi locuri de muncă.

Consider că avem nevoie de un stat suplu atunci când vine vorba de administrație, de reducerea birocrației, dar în același timp avem nevoie de un stat care să asigure prestații sociale corecte și care să-și respecte contractul social cu cetățeanul. Avem nevoie de un stat care să-și îndeplinească funcțiile esențiale și de sisteme publice eficiente și

funcționale, pentru că noi plătim taxe și impozite. Susțin cu tărie stoparea risipei banului public și reducerea cheltuielilor de la contractele cu clientela politică, aspecte duse la extrem de foștii guvernanți PDL-iști.

Din mulțimea de argumente, mai vreau să mă refer la unul singur. Un raport realizat de prestigioasa bancă elvețiană Credit Suisse a relevat că averea populației a scăzut cu 36% în România în perioada iulie 2011–iunie 2012, fapt care ne-a situat pe ultimul loc pe plan mondial. Acest nedorit clasament este rezultatul guvernării dezastruoase a PDL din ultimii ani. Unul dintre motivele principale ale declinului abrupt al rezervelor românilor îl constituie măsurile deplasate luate de guvernele Boc și Ungureanu, care au tăiat drepturile fundamentale ale oamenilor – salarii, pensii, indemnizațiile pentru mame și persoanele cu handicap. Aceasta este o realitate de necontestat. Restul e tăcere sau, mă rog, așa ar trebui să fie din partea unora...