Ovidiu Cristian Iane

„Ultima ispravă a cavalerului ordinului Golden Blitzkrieg – Referendumul de la miezul nopții, ultimul mare număr de magie!”

Se pare că, din cauza unor probleme mai mult sau mai puțin evidente, președintele Traian Băsescu suferă de insomnii.

La acestea se adaugă o serie curioasă de scrupule, total străine de Domnia Sa până de curând.

Pe data de 14 decembrie, la ora 23.55, Traian Băsescu a mai făcut un act de magie, din seria actelor de alchimie politică.

Dar asta neapărat în prezența unor martori, reprezentați de către presă, tocmai pentru a-și evidenția, chipurile, bunele-i intenții atunci când semnează un act de o importanță majoră pentru țară.

Aici apare o întrebare legitimă. E adevărat, nu la fel de legitimă precum legitimitatea actelor prezidențiale, mai degrabă fiind o expresie a uimirii pe care o încercăm cu toții la adresa transformării uluitoare a lui Traian Băsescu dintr-un imperturbabil „șef de țară” într-un prea scrupulos și umil servitor al neamului și al țării și, mai ales, într-un observator al nelegiuirilor și incompatibilităților din traseul guvernării actuale.

Oare de ce Traian Băsescu, de-a lungul celor opt ani de șefie la cârma țării, nu a petrecut la fel de multe nopți mânat de conștiința înaltă a binelui cetățeanului, a poporului și a statului român, și nu în alte feluri care cu siguranță că l-au ținut treaz, dar nu pentru binele românilor, aceste insomnii trecând deja în panoplia de legende urbane și, pe alocuri, picante?

Ca un adevărat cavaler al ordinului Golden Blitzkrieg, Traian Băsescu a ținut sâmbătă noaptea să ne mai dea o măsură a dibăciei sale politice pe care și-o oferă drept studiu de caz și învățământ cu o generozitate dubioasă, reușind să-și împlinească un maaaare vis. Acela de a nu fi pus în situația de a ieși de la prea mult iubita șefie a statului român cu un vot dublu.

Ne gândim cu toții de ce îi este teamă lui Traian Băsescu în această febrilă luptă nocturnă, pentru că, oricum, Președinția nu îl mai privește, referendumul nici atât. Cât despre soarta unora sau altora pe care acum îi compătimește și cărora le vrea „binele”, cred că suntem departe de a mai crede, fie măcar ca și într-o glumă de tip englezesc.

Este clar că tot ceea ce se întâmplă cu Traian Băsescu nu reprezintă decât o zvârcolire finală în fața unui adevăr incontestabil, acela că pensionarea aduce insomnie și ieșirea de la Cotroceni să se facă neapărat pe picioare (nici măcar împleticite!), ci cu o seamă de crize morale și de identitate, pe care Traian Băsescu le manifestă din plin.

Este adevărat că am putea învăța multe de la domnul președinte. Asta în măsura în care ne-am hotărî cu toții să devenim eroi de benzi desenate sau personajele negative într-o carte de povești. Oricum, orice istorie are nevoie și de un anti-erou, iar Traian Băsescu, cu sau fără referendum, va deveni curând istorie.