Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·15 iunie 2010
government confidence
Titi Holban
Discurs
Ultimele săptămâni au stat sub semnul discuțiilor referitoare la necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare pentru a scoate România din criză. Discuții sterile, din moment ce niciuna dintre propunerile de măsuri mult mai eficiente, venite din partea opoziției, nu și-a găsit corespondent în realitatea boc-băsesciană.
Economiști din mai multe partide și din alte organizații publice au evidențiat nevoia adoptării unor măsuri active,
care să stimuleze deblocarea economiei și să asigure astfel o depășire mai rapidă și poate mai puțin dureroasă a crizei în care ne aflăm.
Degeaba! Guvernul Boc-Băsescu a decis: România trebuie să treacă printr-un tratament de șoc. Toata țara trebuie să pună umărul la refacerea economiei pe principii diferite de cele care au guvernat până acum și care au adus prosperitate tuturor. S-a terminat cu creșterile, de acum totul va scădea, iar românul nu trebuie să se plângă. E doar spre binele lui!
Și, într-adevăr, toate veniturile românilor scad. Mai puțin ale celor avantajați de soartă, o soartă care se numește Partidul Democrat Liberal, aflat la guvernare și deci obligat să aibă grijă de ai săi.
Acest partid care a decis începerea perioadei de austeritate pentru cei mulți nu ezită să cheltuiască cu lejeritate banul public, despre care ni se spune că nu mai ajunge să acopere salariile celor ce muncesc și pensiile celor ce au muncit o viață întreagă.
Se găsesc însă suficienți bani pentru a acorda, în această perioadă de criză economică, nu mai puțin de 100 milioane euro nerambursabili statului vecin și prieten Republica Moldova. Fără a nega importanța ajutorului, nu putem să nu ne întrebăm de oportunitatea acordării acestei sume acum, când bugetul României a intrat în colaps.
Un alt exemplu de risipire a banului public, același ban, care nu ne mai ajunge să plătim salarii și pensii, îl reprezintă decizia președintelui Băsescu de a achiziționa, fără niciun fel de licitație, avioane la mâna a doua din partea SUA, o decizie care ne costă nu mai puțin de 1,3 miliarde de euro, sumă deloc neglijabilă. De unde se vor plăti acești bani? Din împrumutul acordat de FMI probabil. Acel împrumut care apasă acum pe spinarea fiecărui român?
O decizie cel puțin neînțeleasă, în condițiile în care astfel de achiziții sunt întotdeauna însoțite de așa-numitele contracte de offset, prin care se urmărește ca banii cheltuiți pentru achiziții în domeniul siguranței naționale să se întoarcă, într-o formă sau alta, în economia românească sub formă de investiții, exporturi, subcontractări în economia națională din partea unor firme străine, transfer de tehnologie, donații, training etc. Președintele Băsescu a decis însă că România nu necesită investiții în valoare de 1,3 miliarde euro și poate fi singurul stat din lume care face achiziții de tehnică militară fără ca acestea să fie însoțite de un contract de offset.
Și exemplele pot continua, contracte încheiate cu firme de apartament pe sume mult prea mari în raport cu serviciile prestate. Bugetul de stat a ajuns vaca de muls a membrilor PDL.