Radu Lambrino

„Un act iresponsabil al Guvernului Tăriceanu: modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială”

Deși declarațiile politice se fac în calitate de parlamentar, dați-mi voie ca de această dată să invoc în deschiderea prezentei declarații politice funcția pe care o dețin ca vicepreședinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților. Spun acest lucru pentru că, în calitatea pe care o dețin la această comisie, am putut vedea numeroase cazuri de abuzuri în diferite domenii și sunt, așadar, familiarizat cu aceste probleme, dar niciodată până acum nu am putut vedea un exemplu mai clar de abuz precum cel comis de Guvernul Tăriceanu odată cu emiterea Ordonanței de urgență nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Conținutul ordonanței de urgență este deja bine-cunoscut și el poate fi caracterizat ca o încercare disperată de a apăra diverși politicieni — foști sau actuali miniștri — de o eventuală punere sub urmărire penală. De asemenea, diverse aspecte ale acestei ordonanțe au făcut deja obiectul criticilor formulate de diverse persoane sau instituții neangajate politic și care sunt deasupra oricăror suspiciuni de partizanat politic. Tocmai din acest motiv nu le voi relua aici, aducând în atenție, în schimb, un document asupra căruia s-a insistat mai puțin, dar care este de o importanță decisivă mai ales atunci când este în cauză o ordonanță de urgență, și anume Nota de fundamentare a acestei ordonanțe. În acest caz, Nota de fundamentare este elaborată și poartă semnătura ministrului justiției, domnul Tudor Chiuariu, adică nici mai mult nici mai puțin decât una dintre persoanele direct avantajate de respectiva ordonanță.

Spuneam mai devreme că, mai ales în cazul unei ordonanțe de urgență, nota de fundamentare are o importanță specială, și aceasta întrucât de aici ar trebui să rezulte tocmai caracterul de „urgență” care face necesară apelarea la acest mecanism, un mecanism atât de criticat de

Comisia Europeană în anii Guvernului Năstase, tocmai pentru că produce efecte juridice imediate, ocolind pentru un timp legiuitorul, adică Parlamentul. Ce aflăm din Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială? Nimic! Adică nimic care să ne lase să înțelegem de ce era nevoie de o ordonanță de urgență, altfel spus, nimic care să ne indice în ce a constat urgența! Mai mult, nu aflăm nicio justificare pentru desființarea imediată a actualei comisii până la înființarea comisiei în noua componență, intervalul de timp astfel creat fiind justificat în fapt doar de dorința celor aflați acum în discuție de a mai câștiga puțin timp înainte de a fi puși sub învinuire. Ba, din contră, deși ordonanța reorganizează fundamental comisia specială însărcinată cu avizarea cererilor de punere sub învinuire, ministrul Chiuariu se face că nu știe acest lucru și scrie în dreptul rubricii „Măsurile de punere în aplicare a proiectului de act normativ de către autoritățile administrației publice centrale și/sau locale — înființarea unor noi organisme sau extinderea competențelor instituțiilor existente” următorul text stupefiant: „Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect”!