Nicolae Giugea

„Un alt eșec previzibil – fondurile europene”

Se împlinește un an de când atrăgeam atenția în plenul Parlamentului asupra faptului că Guvernul PSD–ALDE nu pare să fie deloc interesat de atragerea fondurilor europene și că acest lucru va fi plătit, cu vârf și îndesat, de fiecare român în parte.

Mi-aș dori foarte mult să fiu contrazis de acțiunile Guvernului, iar, în acest an care s-a scurs, miliardele de euro care așteaptă să fie cheltuite de România să fi început deja să se reverse în proiecte mari de investiții, fie în infrastructura de transporturi, fie în spitale noi, fie în proiecte de calificare pentru angajați.

Nimic, dar absolut nimic nu s-a întâmplat de la ultima mea intervenție. Ba din contră! În loc să se fructifice aceste oportunități, suntem anunțați de la Bruxelles chiar de comisarul român pentru dezvoltare regională că pierdem oportunități pe bandă rulantă: finanțarea spitalelor regionale de la Craiova, Cluj și Iași este aproape compromisă; finanțarea metroului bucureștean este și aceea aproape pierdută; finanțarea din bani gratuiți a drumurilor rapide și a autostrăzilor a rămas numai o dorință.

Am dezbătut în Parlament ultimele două bugete ale României, pentru anii 2017, respectiv 2018. Sper că nu este vreunul dintre dumneavoastră care nu cunoaște faptul că aproape toate marile investiții cuprinse în buget au ca sursă de finanțare fondurile europene. Investițiile din resurse financiare naționale nu există, pentru simplul motiv că nu mai sunt bani. Din cauza incapacității PSD–ALDE de a înțelege cum funcționează o economie, introducerea unor impozite noi sau majorarea celor existente nu le-a adus mai mulți bani la buget, ci doar a făcut viața mai grea pentru angajați, pentru pensionari și pentru agenții economici.

Așadar singura speranță pentru ca în România să se poată construi ceva este legată de accesarea acelor resurse financiare gratuite, din care țara noastră poate deveni un beneficiar net.

Am tot încercat să găsesc explicații pentru faptul că Guvernul nu a mișcat un deget să atragă acești bani. Am presupus că e vorba despre piedici birocratice, despre lipsa experților care să scrie proiectele, despre probleme legate de sistemele informatice. Niciodată nu mi-a dat prin cap că adevărata cauză este cu totul alta. Da, din nefericire, chestiunea a fost lămurită chiar de fostul prim-ministru Mihai Tudose care afirma cu sinceritate că „Nu poți să le iei șpagă la băieții ăia. De asta. Nu poți să le ceri șpagă, nu? Ăla nu-ți dă șpagă”.

După această scăpare din categoria „gura păcătosului adevăr grăiește”, am înțeles de ce în exercițiul financiar 2007–2013 România a fost codașă la absorbția fondurilor europene, iar în cadrul financiar 2014–2020, din care deja au trecut trei ani și mai bine, nu am atras nimic! Nu se ia șpagă, nu se face nimic! Am mai înțeles și de ce Guvernul PSD–ALDE nu este interesat de construcția spitalelor regionale din fonduri europene, pentru că așa ar costa doar 200 de milioane de euro. Însă, dacă spitalele se fac din impozitele și taxele plătite de români, ele vor costa musai peste 400 de milioane de euro. Atitudinea generală a PSD–ALDE față de fondurile europene este, fără pic de îndoială, cea explicată de Mihai Tudose. Fondurile europene nu sunt atractive pentru autoritățile române pentru că nu se pot fura! O știe chiar Liviu Dragnea pe pielea lui, iar asta a băgat frica în tot PSD-ul.