Adrian Gurzău

„Un an de chin pentru Oltchim”

Acum un an debuta „criza Oltchim”. Ocupat prea mult să apară pe la televizor, premierul Victor Ponta, care este numai cu munca, după cum știm, nu a rezolvat într-un an de zile nimic cu privire la acest scandal de incompetență administrativă și furt calificat în formă continuată care durează de 23 de ani. Ba, greșesc, Ponta le-a „rezolvat” pâinea de pus pe masă câtorva mii de români lucrători ai combinatului, care vin și se alătură altor câtorva zeci de mii care au rămas fără locuri de muncă, în pofida promisiunilor

făcute în timpul campaniei electorale din decembrie 2012. Unde sunt cele un milion de locuri de muncă promise? În tăierile de investiții și în contractele oneroase negociate de către Dan Șova, din partea așa-zisului Guvern al României, cu mama sa vitregă, din partea Bechtel și Roșia Montană Gold Corporation.

Revenind la dezastrul Oltchim, gestionat personal de către premierul Victor Ponta, situația acestuia este rezultatul incompetenței comune a mai multor miniștri ai economiei care și-au numit oamenii pe criterii politice în sinecura numită Consiliu de administrație, un consiliu incompetent și total aservit intereselor lui „Roibu Împărat”, primul feudal economic al României, care a deținut funcția de director general timp de 21 de ani, indiferent cine s-a perindat pe la guvernare și, mai ales, indiferent de performanțele economice reale ale combinatului. Banii care intrau în diverse conturi, altele decât cele ale combinatului căpușat, au contat!

Constantin Roibu a ocupat timp de 21 de ani funcția de director general al combinatului, cumulată un timp cu cea de președinte al CA, lucru care nu se admite într-un management sănătos, iar „directori” ai fostelor întreprinderi de stat, precum Constantin Roibu, nu sunt excepția jefuirii fostei „averi a întregului popor” în interesul unui capitalism de cumetrie, ci regula. Directorii „statului” nu vin să facă profit acestuia, ci doar să se îmbogățească ei și cei care îi mențin în funcție, altfel nu se poate explica o astfel de supraviețuire timp de 21 de ani într-un post de conducere al unei întreprinderi falimentare. România și românii suferă azi din cauza intereselor financiare și politice ale unei clase de îmbogățiți ai tranziției.

Conform unui material din WallStreet.ro, în România există o adevărată clasă de feudali ai întreprinderilor cu acționar majoritar statul român, numiți și menținuți în funcții doar de interese financiare și politice. Din articol aflăm despre veniturile anuale de zeci de mii de euro, terenuri, case, mașini și depozite consistente făcute în bănci de către acești feudali, care, în cele mai multe dintre cazuri, și-au falimentat companiile, fiind competenți doar în a se îmbogăți pe ei și pe cei care i-au menținut în funcții. Din articol aflăm și noi cât valorează în averi, nu în competențe, Constantin Trihenea – Hidroelectrica, Marcel Piteiu – Romgaz, Dumitru Neagoe – Poșta Română, Ion Stoichescu – CFR, Constantin Roibu – Oltchim, Tiberiu Trotea – CE Rovinari, Cosma – Transgaz Mediaș, Ioan Wagner – Oil Terminal și așa mai departe. O parte dintre acești feudali de stat au fost schimbați din funcții, alții au rămas. Dar mai ales averile acumulate suspect au rămas. Articolul are o vechime de un an, poate cu ocazia acestui remake se vor sesiza și autoritățile competente ale statului!