Alina Ștefania Gorghiu

„Un buget pentru deputați, cât 10 cămine de bătrâni”

Aș vrea să vă vorbesc astăzi despre ignoranța cu care a fost concepută Legea bugetului de stat pe anul 2009 și pe care am sperat că amendamentele o vor aduce cât mai aproape de interesul real al cetățenilor. În calitate de deputat PNL, de deputat al Colegiului 22 din sectorul 5, am depus două amendamente în sprijinul celor pe care îi reprezint în Parlament. Am semnalat probleme concrete pentru cetățenii din zonele Cotroceni, 13 Septembrie, Panduri și Mihail Sebastian. Sunt însă probleme cărora suficiența celor ajunși la guvernare nu le-a lăsat prea multe soluții de rezolvare.

Ambele amendamente au fost respinse într-un iureș nebun de susținere a coaliției majoritare, manifestat orbește din băncile colegilor de la PD-L și PSD. Nu a contat că suma solicitată, o sumă infimă comparativă cu amploarea unui buget de stat, ar fi ajutat la înființarea primului azil pentru vârstnicii din sectorul 5. Nu a contat că aprobarea acestui amendament ar fi venit în întâmpinarea unei nevoi reale a bătrânilor – aceea de a-și petrece amurgul vieții în condiții decente. Nu îmi rămâne decât să constat că bătrânii sunt defavorizați într-o guvernare care se lăuda că va avea grijă de ei cu prioritate.

Totodată, pentru locuitorii Colegiului 22 care ajung zilnic la urgențe, atacați fiind de câinii vagabonzi de pe străzi, amenajarea a șase adăposturi pentru animalele fără stăpân ar fi reprezentat o mană cerească, iar aprobarea amendamentului meu, depus în acest sens, ar fi implicat o majorare nesemnificativă a bugetului. Vorbesc despre o sumă echivalentă cu cheltuielile făcute cu numai 10 parlamentari într-un an de zile. Stimați colegi, statisticile la nivel de București, din noiembrie 2008, demonstrează că nu 10, ci 100 de oameni, copii și adulți deopotrivă, sunt victimele câinilor vagabonzi în fiecare zi.

Atât construirea unui azil pentru vârstnicii din colegiu, cât și amenajarea de adăposturi pentru câinii fără stăpân sunt proiecte pe care le-am susținut încă din timpul campaniei electorale. Sunt proiecte pe care le-am pregătit împreună cu locuitorii Colegiului 22, ca răspuns la problemele cu care oamenii de aici se confruntă zi de zi. Ignoranța cu care au fost tratate, la pachet cu celelalte amendamente perfect pertinente ale opoziției, nu demonstrează decât o crasă rea-voință din partea celor care au votat politic pentru respingerea acestor proiecte.

Dictatura majorității vrea să ne facă să credem că toate amendamentele propuse de către parlamentarii liberali sunt lipsite de sens. Sau, mă rog, aproape toate, pentru că bunăvoința deputaților și senatorilor prieteni de la PSD și PD-L a fost câștigată de un singur amendament depus de un liberal. Probabil că amendamentul colegului meu de la Brașov a trecut din greșeală de soldații coaliției.

Îmi este greu să cred că toate celelalte amendamente depuse de către liberali la bugetul de stat pentru anul în curs sunt aberante. Ceea ce nu îmi este greu să cred este că actuala putere, sub mirajul unei majorități parlamentare nemaivăzute în România democrată, nu are timp și nici disponibilitatea de a asculta celelalte partide. Aș vrea să reamintesc celor care acum se află în poziții de putere că PNL este sprijinit de aproape 20% din populația României și că ar trebui să nu uite și interesele acestor oameni.