Ovidiu Ioan Dumitru

„Un Cod al insolvenței pierdut...”

În octombrie 2013, Curtea Constituțională a României decidea că Ordonanța de urgență privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență este neconstituțională în integralitate, motivând, printre altele, caracterul retroactiv al anumitor prevederi, precum și încălcarea dispozițiilor constituționale privind domeniile în care Guvernul poate interveni prin OUG. Am privit decizia ca pe un eșec al membrilor Guvernului în tentativa de a dicta niște reglementări de o asemenea importanță fără o dezbatere serioasă. Am crezut că trimiterea unei noi propuneri

legislative în Parlament ar fi fost o bună ocazie pentru parlamentari de a-și exercita rolul, legiferând într-un domeniu important al societății românești, în sensul soluționării problemelor regăsite în practică și care au și impus necesitatea unor modificări în materie.

Ocazia a fost însă ratată de Parlament. Ședința plenului Camerei Deputaților, de săptămâna trecută, pe a cărei ordine de zi s-a aflat Codul insolvenței (așa cum a indicat domnul ministru Robert Cazanciuc – PSD), ori, mai bine spus, propunerea legislativă privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (domnul deputat Adam – PSD a ținut să îl contrazică pe domnul ministru și a indicat că nu este un cod al insolvenței) a fost precum o secvență dintr-un film siropos, cu o dezbatere de câteva minute pe marginea unui raport de 392 de pagini, care a fost făcut public în timpul ședinței de plen.

Pseudodezbaterea orchestrată de actuala majoritate a avut drept rezultat o lege care nu răspunde necesităților actuale, cu un impact negativ asupra firmelor care se văd obligate să intre în insolvență. Parlamentarii puterii, primind și o mână de ajutor din partea unor reprezentanți ai opoziției, au reușit să adopte cele 1.497 de poziții din raportul întocmit de Comisia juridică cu o rapiditate demnă de Cartea Recordurilor. De indicat că, de frică că nu întrunesc numărul de voturi necesar pentru a trece această inițiativă, puterea a apelat la prietenii ascunși din opoziție și, astfel, au încheiat cu succes sceneta demnă de marele nostru Caragiale.

Nu ar trebui să uităm că în 2013 s-a înregistrat un număr record de firme care au deschis procedura de insolvență: peste 26 de mii. Dintre acestea, cele mai multe au fost întreprinderi mici și mijlocii, adică acelea care reprezintă motorul economiei. Or, dacă nu se încurajează mediul de afaceri și investițiile, cum putem vorbi de locuri de muncă, de reducerea șomajului, de creșterea gradului de colectare? Ne învârtim într-un cerc vicios.

Din păcate, sceneta de săptămâna trecută a devenit o regulă care se repetă ori de câte ori se dezbate un proiect important, iar acest lucru ne arată că Parlamentul începe să-și piardă puterea conferită de Constituție și acționează ca un aparat administrativ pus la dispoziția Guvernului de către o majoritate care se gândește mai mult la interesele imediate și mai puțin la soarta acestui popor.