Ion Eparu

„Un gând de libertate. 3 mai – Ziua mondială a libertății presei”

Este al 22-lea an în care celebrăm Ziua mondială a libertății presei. Pe 23 decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU stabilea această zi în baza inițiativei Conferinței Generale UNESCO, regăsite în Rezoluția de la 3 mai 1991.

Totuși, ce convențională a devenit azi data de 3 mai, cu tot cu semnificația ei! Ce ar fi de spus astăzi despre libertatea presei, astfel încât să nu exprime un clișeu de râs? Că este necesară? Că este, de fapt, indispensabilă? Că, deși recunoscută la unison, cel puțin declarativ, ca fiind a patra putere în stat, funcțiile sale sunt atât de greu de îndeplinit? Nu este nici pe departe intenția mea să jignesc, ci să trag un semnal de alarmă. Presa de astăzi este departe de definiția ei teoretică. În ultimii ani, efectele resimțite de mediul de afaceri, indiferent de domeniu, au avut impact înzecit asupra mass-mediei și i-au răpit, astfel, independența, iar odată cu ea libertatea. Și cu libertatea presei se duce, puțin câte puțin, și libertatea noastră.

Am o admirație greu de exprimat în cuvinte pentru acei jurnaliști care își respectă meseria. Știți de ce? Pentru că, deși au rămas din ce în ce mai puțini, ei se hrănesc, literalmente, cu pasiune. Valoarea presei nu stă în moguli, patroni și finanțatori. Nici în jocuri de culise. Nici în confluența intereselor. Valoarea presei stă în jurnalistul care ajunge în redacție la prima oră a dimineții și pleacă de acolo în crucea nopții și asta nu pentru bani sau faimă, ci pur și simplu pentru a descoperi de care parte este dreptatea. Valoarea presei stă în cel care își permite uneori doar să ronțăie un covrig și să bea apă de la cișmea, dar e temut de cel ce poate cheltui pe o comandă la restaurant salariul pe un an al unui jurnalist. Libertatea presei este libertatea mea, a dumneavoastră, a fiecărui român. Și libertatea este bunul cel mai de preț al unui om.

Pe 3 mai nu sărbătorim presa și dreptul ei de a vorbi răspicat, ci, mai presus de toate, dreptul nostru la civilizație, egalitate și respect. Prin asta măsurăm, până la urmă, valoarea noastră ca societate, ca națiune, valoarea noastră ca oameni.

De aceea, cred că ar trebui să prețuim libertatea presei nu doar în ziua dedicată ei, ci de 365 de ori pe an. Dimineața, când odată cu paharul cu cafea luat de la automat cerem, la chioșcul de alături, și un ziar din acea zi. Sau poate peste zi, când citim online ultimele știri și editoriale. Sau seara, când le dedicăm jurnaliștilor minute bune din puținele noastre clipe de răgaz, să auzim și mai ales să ascultăm ce au să ne spună la radio sau TV.

Așa le construim libertatea și o asigurăm pe a noastră! „La mulți ani” jurnaliștilor din întreaga lume!