Așteptările pe care cetățenii unei țări le au de la conducerea acesteia sunt poate multe, dar mereu justificate și, din păcate, de multe ori mereu aceleași, pentru că România este țara în care rar se schimbă atitudinea guvernanților, aplecarea acestora spre nevoile cetățeanului de rând și rezolvarea acestora. România e țara în care guvernanții și-au pierdut interesul față de problemele oamenilor și au sfârșit prin a fi interesați numai de propriile probleme și conduși de propriile interese. A conduce România a devenit exclusiv un joc al puterilor și al intereselor politice și economice. A conduce România înseamnă atingerea scopurilor proprii, personale sau de partid. A conduce România înseamnă doar să-ți potolești foamea de funcții și alte privilegii.
A face politică într-o manieră care să nu excludă cuvintele „moralitate”, „cinste”, „valoare”, „progres” a ajuns doar un concept căzut în desuetudine. Problemele reale ale oamenilor nu mai sunt nici măcar puncte de reper electorale, deși nu cred că și-ar fi putut nimeni imagina că s-ar putea ajunge aici.
Guvernul trimite pensionarii la băi să se relaxeze și să uite poate în felul acesta că nu au bani de medicamente, de întreținere, de mâncare. Sunt peste 300 de milioane de lei oferite de Guvernul Ponta pentru tratamente balneare pentru pensionarii din sistemul public, asigurați ai aceluiași sistem sau beneficiari ai unor legi speciale – foști ofițeri MAI, MApN, SRI, în condițiile în care bugetul asigurărilor sociale este pe deficit.
Guvernul a hotărât să introducă electoRata, folosindu-se de aproape un milion de oameni care au luat credite și nu le mai pot achita. Nu s-a spus nimic despre o aplicare diferențiată a acestei măsuri, despre o foarte posibilă modificare a comportamentului consumatorului care se va transforma, de acum, din bun-platnic, în rău-platnic, despre condițiile și bunurile care au fost luate prin aceste credite. Guvernul a decis doar că, în an electoral, e bine să dea niște plasme, sau mașini, sau aspiratoare populației.
Guvernul, într-o veritabilă criză de cadre – cum altfel când, rând pe rând, importanți membri ai Coaliției de guvernare ajung la DNA sau chiar în pușcărie?! –, mută pioni pe tabla de șah a politicii, fără să țină seama de competențe, de proiecte de reformă a statului, ci doar de nume, de orgolii politice și personale, de propriile interese de imagine și scopuri politice.
Nimeni nu răspunde pentru greșelile comise în actul de guvernare, nimeni nu răspunde pentru nerealizări, pentru impotența Guvernului. În fața amenințărilor justiției, care iată că își face treaba, se strâng rândurile și demisiile se ascund sub preș. Se fac comisii, comitete. Se fac legi sau se evită a se face. Nimeni nu răspunde pentru nimic. Ședințele de partid devin interminabile, pentru că nu pot potoli orgoliile tuturor. Și oamenii rămân cu același salarii mici, cu aceleași pensii, cu aceeași lipsă de șansă la un viitor mai bun. Greșeala a devenit nesancționabilă. A devenit un fapt divers într-o țară în derivă.
A guverna o țară nu înseamnă să te așezi în poze care dau bine la electorat. A guverna o țară înseamnă să înțelegi nevoile cetățenilor săi și să le împlinești aspirațiile. A guverna înseamnă să faci ceva pentru reușita profesională a fiecărui om, pentru crearea de locuri de muncă, pentru a avea locuințe cu acces la rețeaua electrică și de canalizare sau pentru a împiedica oamenii să moară pe stradă sau înghețați în munți.
Numai că domnul Ponta guvernează o țară în care ISU Neamț caută o ambarcațiune aflată în derivă... undeva în zona portului Marsilia, o țară în care atunci când spui numele unui ministru trebuie să te gândești dacă e la minister sau la închisoare, o țară în care îți cumperi jumătate de plasmă, iar restul, dacă votezi cu cine trebuie, ți-o dă statul.
Dar, în ciuda a tot și toate, premierul are grijă ca pe contul său de facebook să fie plin de poze care să ne demonstreze importanța covârșitoare a personalității Domniei Sale – ia masa cu Regele Mihai (dar aflăm că până la urmă regele nu a mâncat), merge să se înfrupte din bucatele vestitului cioban Ghiță, la Jina, se furișează în colțul unei poze ca să ne arate cum a luat masa cu lideri importanți de stat și de guvern la dineul oficial organizat cu ocazia deschiderii Olimpiadei de Iarnă 2014 de la Soci. După cum începe să fie lesne de observat, avem un premier înfometat! Și mi-aș permite să îi dau un sfat: evitați pe cât puteți atâtea mese, domnule prim-ministru, s-ar putea să vă pască o indigestie, iar poporul deja încearcă o senzație de sațietate... ba chiar de greață!
*
„USD, uniunea traseiștilor”
Luni, 10 februarie anul curent, într-o atmosferă festivistă de tristă amintire, trei dintre partidele care formează (încă) USL, dar fără liberali, au lansat Uniunea Social-Democrată, adică USD.
După spusele artizanilor sau, mai corect, ale artiștilor acestui spectacol, Uniunea se vrea o alianță electorală sub a cărei siglă roșie se va participa la alegerile europarlamentare din mai 2014.
Dar ce se află, de fapt, în spatele acestei mișcări executate în ritm alert pe scena politică? Nimic altceva decât dorința de a induce din nou în eroare „oamenii”, așa cum îi place lui Victor Ponta să spună ori de câte ori are ocazia în ultima vreme, când vrea să se creadă aproape de popor. PSD speră că prin această mutare, atunci când cetățenii de bună-credință – dar nu prea înzestrați cu atenție și cu atât mai puțin cu dorința de informare – vor vedea buletinele de vot, USD va fi confundat cu USL, colegii liberali vor rămâne astfel fără voturi și vor privi lung și trist în zare.
Este clar pentru oricine că, de azi înainte, în spațiul public se va discuta doar despre USD, despre USL amintindu-se doar atunci când va veni vorba ca vreun comentator TV să
analizeze „divorțul”. Liberalii vor intra, astfel, în opoziție, devenind ținta atacurilor propriilor colegi de guvern.
Este un teatru al absurdului ce se întâmplă: aliații de la guvernare, uniți de altfel în toate fărădelegile de neînchipuit, își vor striga unul altuia în gura mare pe micile ecrane și prin piețe publice, la mitinguri, toate netrebniciile. Ei vor mima (sau poate că nu!) adversitatea politică, „conlucrând” apoi în Guvern pentru binele cetățenilor, pardon, al „oamenilor”! Populația va avea deci de suportat un circ dizgrațios, hidos și mizerabil.
Dar șirul actelor și declarațiilor iresponsabile nu se oprește aici. Cum este posibil ca înființarea posturilor de vicepremier să fie jucată la ruletă, cum este posibil ca un guvern, deja supradimensionat, să devină mamut, balaur cu atâtea capete și guri de hrănit pe cap de vicepremier, câte partide sunt în cârdășie?
Unde este grija nemărginită din campania electorală a politicienilor care acum își împart puterea, pentru binele poporului? Unde este, domnilor guvernanți, neliniștea privind bunăstarea populației?
Stimați colegi, ce a ajuns Executivul în această țară?
„Minister” înseamnă în limba latină „slujitor”, „slujbaș”, adică un om aflat în slujba țării, a poporului, a „oamenilor”. Numai în România a fi ministru este sinonim cu a fi un politruc demagog, un om de partid în sensul rău al cuvântului, o marionetă care se plânge tătucului că vrea și el o funcție de vicepremier!
Dar, să revenim! Deviza de unitate a acestor aliați-dușmani traseiști este de un ridicol nemaivăzut. Cameleonismul lor politic depășește cu mult limitele oricărei închipuiri.
„Îmi place foarte mult atunci când reușim să fim uniți, acesta este unul dintre motivele pentru care alianța noastră electorală poartă ideea de uniune, de a lucra împreună”, spunea, cu cinismul cunoscut, Victor Ponta.
Iar Gabriel Oprea punea punctul pe i: „Vreau să îi mulțumesc lui Victor Ponta pentru buna colaborare în plan politic și în plan guvernamental.”
Monstruozitatea politică numită USL este acum o hidră muribundă, iar USD este uniunea traseiștilor, venită direct din „schițele” lui Caragiale. Dacă mai adăugăm la toate acestea și apariția primarului capitalei, defilând prin fața ochilor noștri cu scopul clar al unui mic antrenament pentru o eventuală candidatură la prezidențiale, avem tabloul concret al situației triste în care se află USD.
Între timp, leul se prăbușește, doi oameni mor la coadă la pensii și impozite, alți doi mor de gripă porcină, economia geme sub povara incompetenței, părinții care muncesc văd cum le este amenințată cu dispariția bruma de alocație pentru copiii lor, sistemul de sănătate e bolnav și horcăie, în țară se așteaptă inundații, Dacia se mută în Maroc. Dar, să nu ne amăgim, nimic nu este suficient de grav ca să îi miște cât de cât pe cei care ne conduc! Se vede cu ochiul liber că este mult mai important pentru ei oportunismul, traseismul dătător de privilegii efemere.
Dacă nu am fi deja obișnuiți cu nerușinarea lor și cu declarațiile lor mincinoase, poate că am fi uimiți. Dar paharul s-a umplut odată cu spusele lui Oprescu: „Formarea acestei alianțe electorale este un fapt firesc, natural și sănătos.” Este de-a dreptul incredibil până unde merge demagogia acestor oameni, este incredibil cum ei încă mai cred că pot prosti electoratul, cum speră că îi pot amăgi din nou pe oameni!
Fie și numai din acest motiv, fiți siguri, stimați colegi, că Partidul Democrat Liberal, în respectul total al principiilor și valorilor europene, dar mai ales în respectul față de toți cetățenii țării, indiferent dacă au drept de vot sau nu, va propune pentru reprezentarea în Parlamentul European candidați de o incontestabilă calitate. Dar pentru aceasta avem nevoie de mai mult curaj, de unitate și mai ales de fermitate, iar rezultatele vor fi cu siguranță pe măsura așteptărilor.
*
„Fabrică de diplome, fabrică de incompetență, fabrică de bani...”
Am decis ca în declarația mea politică de astăzi să mă opresc asupra unui subiect prea puțin discutat, pot spune chiar amintit doar în treacăt în săptămâna pe care am încheiat-o, deși este, prin esența sa, un fapt deosebit de grav.
Este drept că printre atâtea scandaluri iscate de remanierea guvernamentală liberală, și nu numai, de ședințe urgente la USL care țin țara cu sufletul la gură, de atitudinea premierului relaxat de privilegiul vizionării Olimpiadei albe chiar de la fața locului, cu greu își mai poate cineva îndrepta atenția asupra unui subiect care privește zona învățământului românesc, mai precis a celui superior. Este vorba despre ilegalități aflate în curs de cercetare (și iată că justiția își face din nou datoria!), este vorba despre un contract care a fost atribuit în domeniul educației pe căi frauduloase, unei firme „cu dedicație”, bineînțeles fără respectarea prevederilor legale, adică fără licitație. Deci vorbim despre o altă încercare a celor care se cred mai presus de lege și de respectarea regulilor de a face slalom printre obstacole, cu un aer senin și total nevinovat.
Scandalul este legat de o situație devenită cronică deja în învățământul nostru superior, de așa-numitele „fabrici de diplome”, starea în care mașinăria de partid numită USL a adus facultățile din România în ziua de azi. Este o situație alarmantă, capabilă să ne dea fiori de groază și nu exagerez când spun că este viitorul nostru ca națiune în joc.
Este dureros, dacă nu chiar tragic, faptul că universități altă dată de prestigiu, adevărate temple ale științei și educației, respectate și temute în sensul constructiv al cuvântului, au ajuns astăzi să „producă” absolvenți semianalfabeți pe bandă rulantă, oameni total nepregătiți, dar cu pretenții de intelectuali.
Este regretabil faptul că Academia de Studii Economice din București, de exemplu, care era renumită înainte de 1989 pentru standardul intelectual ridicat menținut de cadre didactice de prestigiu, împreună cu studenți de excepție, cu adevărat interesați de știință, și unde concurența acerbă impunea, să ajungă acum să scoată locuri în toamnă, iar admiterea să fie făcută doar pe bază de dosar. Este dramatic faptul că absolvenții noștri de medicină, posesori de diplome „înalte” și consumatori, zic ei, de tomuri toată viața, adică de știință de carte cât cuprinde, ajung să lase oamenii să moară prin spitale... din cauza incompetenței cu diplomă.
Și toate acestea se întâmplă în România, în numele banului, mai precis al câștigului imediat și nejustificat, deoarece cifrele de școlarizare din învățământul superior cresc văzând cu ochii, fără o bază reală, masteranzii și doctoranzii fac coadă și se calcă pe picioare, ca mai apoi să fie invocați și folosiți drept pretext pentru „confecționarea” de diplome de către firmele „de casă”.
Și, doamnelor și domnilor colegi, vă rog să luați în calcul că toate acestea se petrec pe bani mulți, sub ochii noștri. Ca să fii parte într-un asemenea joc trebuie doar să ai monopolul asupra producerii și comercializării materialelor didactice în baza unui contract cu Ministerul Educației, adică să vinzi formulare de diplome de bacalaureat, licență, master și doctorat, către instituțiile de învățământ, adică să fii „agreat”.
Ca să aveți o imagine mai clară despre ce vorbim, despre ce s-a întâmplat de fapt, trebuie să știți că doar în anul 2004, de exemplu, au fost 140.000 de absolvenți de licență la universitățile de stat și 30.000 de licențiați la privat, ceea ce înseamnă ca universitățile au investit aproape 300.000 de euro în achiziționarea de diplome.
Nu se poate trece cu vederea scandalul diplomelor false de la Universitatea „Spiru Haret”, care a eliberat diplome de licență cu antetul Ministerului Educației pentru specializări neacreditate, profitându-se și în acest caz de o minoră „scăpare”. Ministerul Educației transmitea companiei producătoare modelul de diplome care trebuie tipărite fără să fie luat însă în calcul numărul de formulare solicitate direct de universități, astfel ajungându-se în situația nefericită în care raportările realizate de Agenția Națională pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior, mai precis instituția care acordă acreditări programelor de studii și universităților, să nu fie luate în considerare atunci când se eliberau formulare de diplomă.
Deci, să recapitulăm: compania „aleasă” primea de la universități, și nu de la minister, așa cum prevede legea, un număr de cereri de diplome și elibera volumul de formulare de diplome cerut doar în urma unei simple verificări în „Monitorul Oficial” dacă universitatea respectivă, în ansamblul ei, este acreditată sau nu, dar nu și dacă toate specializările pentru care erau eliberate acele diplome erau sau nu acreditate. Astfel s-a ajuns ca diplome cu antetul ministerului să ajungă la absolvenți care au terminat în decursul anilor secții de facultăți pe domenii de studii neacreditate. Dar ce mai conta acest fapt „minor” atunci când părțile erau mulțumite? Ce mai conta că efectul acestei hemoragii de diplome fără acoperire a fost ani la rând umplerea până la refuz a pieței muncii cu absolvenți de studii superioare cu pretenții de joburi mai bine plătite, corespunzător studiilor efectuate, nu-i așa?, dar în fond băgători de seamă cu doctorate?
Dar iată că, după cum am aflat zilele trecute, în speța eludării legii de către cei care i-au îmbogățit pe fabricanții de dovezi de studii justiția își face datoria. Asta dovedește că vremea simplelor relatări despre aceste ticăloșii a trecut. Acum ar trebui luate în discuție soluțiile împotriva dezastrului economic și moral în care ne împinge USL. Intelectualii veritabili, câți or mai fi rămas, trebuie să iasă la rampă cu soluții pentru a putea schimba ceva.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.