Răzvan Ionuț Tănase

## „Un nou an școlar... aceleași probleme”

A devenit deja o tradiție în România ca începutul de an școlar să fie marcat de lipsurile din sistem care umbresc de fiecare dată importanța și frumusețea acestei zile. Pe data de 15 septembrie, mai-marii din educație au reușit din nou performanța de a se prezenta în fața elevilor, a dascălilor și a părinților cu temele nefăcute, lucru care pune la îndoială calitatea învățământului din țara noastră. Din păcate, în anul 2014 suntem încă departe de a fi un stat civilizat și prosper din Uniunea Europeană.

Deși după 3 luni de vacanță clopoțelul a sunat din nou pentru trei milioane de elevi și preșcolari, multe instituții nu sunt încă pregătite pentru cursuri, și asta deoarece lucrările de renovare din perioada verii fie au fost făcute de mântuială, fie nu au fost finalizate din cauza lipsei de fonduri. Bineînțeles că acestea cad în sarcina autorităților locale, și nicidecum în cea a Guvernului, care este preocupat în principal de modernizarea educației și aducerea ei la nivelul anului 2014, prin introducerea materialelor didactice digitale. Astfel că, doar în județul Prahova, există în prezent 13 unități fără autorizație de funcționare (șapte grădinițe cu program normal, două cu program prelungit și patru școli primare și gimnaziale din Bertea, Călinești, Lapoș, Comarnic, Bușteni, Câmpina, dar și Ploiești), unde copiii și profesorii nu vor putea să își desfășoare activitatea în condiții decente din cauza spațiilor subdimensionate și a grupurilor sanitare neigienizate.

Și, cum o problemă nu vine niciodată singură, anul acesta ne confruntăm cu o premieră pentru învățământul din țara noastră, și anume lipsa manualelor pentru elevii claselor I și a II-a. Mult mai grav este faptul că nimeni nu își asumă vina pentru crearea acestei situații fără precedent, reușind astfel să evidențieze „importanța” pe care autoritățile responsabile o acordă sistemului educațional. Când declarațiile optimiste nu mai prind la public, nu ne rămâne decât să fugim de răspundere și să aruncăm vina de la unii la alții, ceea ce s-a și întâmplat în cazul desfășurării licitației pentru manuale. Nu contest că ideea introducerii noilor materiale didactice este foarte bună, însă modul în care a fost pusă în practică și competența persoanelor care s-au ocupat de licitație lasă de dorit, singurii care vor avea de suferit fiind copiii și profesorii, care se văd nevoiți să lucreze fie pe vechile manuale, fie pe baza sistemului utilizat la clasa pregătitoare.

Din păcate, și implementarea materialelor electronice a fost tratată superficial în comparație cu importanța pe care o are în procesul de modernizare și dezvoltare a școlii, asupra ei planând încă o serie de întrebări. Acestea privesc în primul rând implicațiile financiare pe care le presupune, dar și gradul de pregătire al instituțiilor de învățământ. Problemele cele mai mari le vor întâmpina cu siguranță elevii din mediul rural, pentru care internetul și calculatorul reprezintă un lux, fiindu-le îngrădit astfel dreptul egal la educație prevăzut în Legea nr. 84/1995.