Gheorghe Ciobanu

„Un nou Cod al muncii, pentru un nou tip de economie națională”

Suntem oameni politici și ne uităm adesea pe sondaje de opinie. Nu putem să nu vedem că tema cea mai importantă pe agenda românilor ține de locurile de muncă. Dacă până în 2008, România chiar avea deficit de forță de muncă, acum locurile de muncă reprezintă o problemă. Nu atât de mare precum în Spania – unde șomajul este în continuare de aproape 20% –, dar suficient de consistentă încât să provoace temeri la nivelul societății.

Această problemă este mai vizibilă în zona urbanului mic și mediu, dependent cvasitotal de câte o unitate de producție industrială, care, dacă a fost afectată de criza economică, a generat șomaj sau insecuritate în ceea ce privește locul de muncă. Și poate că aceasta este problema cea mai mare: siguranța locului de muncă, atât timp cât există șomaj.

Ei bine, noul Cod se bazează pe încurajarea economiei, pe încurajarea inițiativei private. Este șansa României de a adopta un model liberal veritabil și de a renunța la

moștenirea socialistă. Trebuie să terminăm o dată pentru totdeauna cu principiul: „Timpul trece, leafa merge”.

Noul Cod al muncii are rolul de a fi un suport real pentru noul tip de economie a României: bazat pe productivitate și eficiență, în loc de consum și împrumut. El stimulează oamenii care muncesc mult și bine. Încurajează competiția pe piața muncii. De asemenea, generează avantaje angajatorului care-și dorește performanță economică. Îi oferă acestuia o paletă mult mai largă de posibilități în ceea ce privește selecția angajaților și a felului de încadrare în câmpul muncii. Se renunță parțial la practica păguboasă a contractului pe perioadă nedeterminată, care generează delăsare și indolență pentru angajat și lipsă de alternative pentru angajator.

Trebuie să renunțăm la modelul locului de muncă călduț și la ideea că statul te ajută indiferent dacă muncești sau nu. În același timp, angajatul care performează trebuie protejat și aici statul trebuie să intervină. Renunțăm la modelul hiperprotecționist, dar oferim în schimb garanția că angajatorul nu va putea comite abuzuri. Pârghiile angajatorului vor fi mai multe, dar și controlul autorităților va fi mai riguros.

Trebuie flexibilizată piața muncii, și asta înseamnă inclusiv ca angajatul să muncească mai multe ore pe zi, dacă dorește, dar să câștige mai bine. Asta înseamnă și ca angajatorul să nu fie obligat să păstreze angajații care nu performează, dar să fie obligat ca pe cei care o fac să îi plătească corect, pe cartea de muncă. Să terminăm odată cu povestea veniturilor minime pe cartea de muncă și a restului de plată la negru, mai ales în servicii. Pe de o parte, economia are de suferit de pe urma acestei practici imorale, pe de altă parte, angajatul se va trezi la bătrânețe cu o pensie infimă, pentru că de aici încolo singurul principiu va fi cel al contributivității.

Vechiul cod încuraja dependența de stat, pentru că, atunci când munca la negru și neplata contribuțiilor proliferează, omul devine dependent de ajutorul social. Codul muncii este o măsură de dreapta, menită să creeze avantaje mai mari pentru firme, menit să genereze profit, dar și capabil să aducă noi locuri de muncă. Totul este ca românii să înțeleagă că munca serioasă este cea mai bună metodă de a-ți securiza locul de muncă.