Monica Maria Iacob-Ridzi

„Un omagiu adus celor care ne-au dăruit prezentul”

„Cine n-are bătrâni să-și cumpere” spune o veche zicală românească. Simplu și, în același timp, esențial pentru trecutul, prezentul și viitorul unui popor.

Ar trebui să ne amintim aceste lucruri în fiecare zi, însă greutățile zilnice ne fac să uităm că avem o datorie față de cei în vârstă. În decembrie 1990, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a decretat 1 octombrie drept „Ziua Internațională a Vârstnicilor”. Tema acestui an este „Longevitatea: modelarea viitorului”, principalele preocupări fiind legate de asigurarea sănătății persoanelor în vârstă, astfel încât acestea să poată avea o viață productivă, devenind o resursă importantă pentru familie și comunitate.

De cele mai multe ori, România își amintește de valorile sale atunci când este prea târziu. Persoanele vârstnice sunt esența unui popor – dau măsura trecutului și modelează

viitorul. Le suntem datori cu prezentul. Le suntem datori cu măsuri concrete prin care să le asigurăm accesul la servicii de protecție socială. Le suntem datori cu accesul la servicii medicale. Le suntem datori cu pensii decente. Le suntem datori cu asigurarea accesului la locuri de muncă, fără discriminare pe bază de vârstă sau sex. Înaintarea în vârstă nu ar trebui să fie o povară, ci un nou început!

Oameni cu mai multe amintiri. Oameni cu experiență. Oameni trecuți prin viață. „Banca amintirilor” nu dă niciodată faliment. Mai mult, oferă plusvaloare celor care vor și știu să asculte. Aceasta, datorită faptului că experiența se fundamentează pe realizări concrete, pe vremurile bune sau rele pe care le-au trăit, așadar pe niște certitudini.

Oamenii cu mai multe amintiri au creat premisele pentru ca noi să trăim într-o Românie modernă și să pășim cu demnitate în marea familie europeană. De aceea, nu ne este permis să îi uităm pe cei care, de-a lungul anilor, și-au făcut datoria față de țară, față de generația actuală, iar noi trebuie să depunem toate eforturile pentru a continua ceea ce au început ei, împreună cu ei.

Prezentul nu poate fi explicat fără cunoașterea trecutului, iar proiectarea viitorului nu se poate face fără explicarea prezentului. De aceea, noi, cei mai tineri, simțim în permanență nevoia să ne căutăm rădăcinile în generațiile trecute și să-i omagiem pe cei care au adăugat, după puterile lor, noi trepte pe scara devenirii umane. Din păcate, astăzi, mulți dintre ei se luptă cu boala, cu sărăcia și cu singurătatea.

Este datoria noastră să găsim soluții pentru a nu-i condamna la uitare pe cei care ne-au dăruit prezentul!