Bianca Miruna Gavriliță

„Un program național de depistare a displaziei de șold nu este un moft”

În fiecare an, în România se nasc în jur de 7.000 de copii cu displazie de dezvoltare a șoldului, o afecțiune care se tratează fără complicații, dacă este depistată în primele luni după naștere, evitându-se astfel un handicap major, concretizat într-o diformitate statică importantă. Nedepistată la timp însă, displazia de șold evoluează către luxații și implică intervenții chirurgicale complexe și costuri ridicate cu tratamente și spitalizare. Din păcate, țara noastră este printre puținele din Europa care nu au un program național de screening pentru depistarea displaziei de dezvoltare a șoldului. Deși a existat o propunere în acest sens, Ministerul Sănătății nu a reușit să o pună în aplicare, motivațiile fiind diverse, de la lipsa de fonduri pentru dotarea unităților sanitare la lipsa de personal specializat. În țările civilizate există registre naționale de urmărire a pacienților.

Din păcate, în România nu există nici măcar o statistică exactă a cazurilor de dezvoltare a șoldurilor, chiar dacă această boală afectează mii de copii.

Pentru confirmarea displaziei șoldului sunt necesare teste imagistice și radiologice. Din păcate, aceste verificări nu se fac în spitalele de stat, iar părinții copiilor sunt nevoiți să apeleze la diferite cabinete medicale private. Costul unui test radiologic nu depășește 100 de lei. În schimb, cu cât aceste verificări se fac mai târziu, cu cât boala este depistată mai târziu, cresc costurile pentru intervenții chirurgicale și pentru tratament. Astfel, pentru tratamentul luxației rezultate în urma displaziei de șold nedepistate la timp sunt cheltuiți anual peste 20 de milioane de euro.

Iar aceste costuri pot fi evitate prin înființarea unui program național de depistare și tratare timpurie a displaziei șoldului, încă din maternități, pentru ca în acest fel să se poată stabili un diagnostic precoce al afecțiunii, urmând ca tratamentul să fie aplicat încă din primele săptămâni de după naștere. Prin acest program național, fiecare unitate sanitară de stat ar putea fi dotată cu un aparat destinat realizării screeningului pentru depistarea displaziei de dezvoltare a șoldului. Totodată, programul ar permite și specializarea unor medici pe chirurgie ortopedică și radiologie. Un asemenea program funcțional, care să permită stabilirea unui diagnostic și intervenția încă din primele luni de viață ale copilului, ar putea duce în timp la reducerea atât a cheltuielilor de tratament, cât și a numărului de pacienți care nu se mai pot recupera.

Sănătatea copiilor noștri este cel mai de preț lucru pentru noi, ca popor, și nu uitați că am depus un jurământ, ca parlamentari, pentru o Românie sănătoasă!