Titi Holban

Una dintre știrile larg mediatizate de către toate posturile centrale de televiziune la sfârșitul lunii ianuarie anul curent a avut în prim-plan imagini șocante cu copii instituționalizați, cu vârste cuprinse între doi și 12 ani, legați de paturi cu feșe în Secția de pediatrie a Spitalului Județean Buzău. Fiind vorba despre un caz extrem de grav, care a îngrozit opinia publică din întreaga țară, conducerea Consiliului Județean Buzău s-a sesizat imediat și a dispus o anchetă pentru a verifica legalitatea acestei măsuri, pentru a afla cine a dispus asemenea tratamente și de când au fost puse în aplicare, precum și pentru a propune măsurile care se impun în cazul identificării celor vinovați.

În mai puțin de o lună, comisia de anchetă desemnată de consiliul județean în acest sens și-a făcut treaba cu următoarele concluzii: sancționarea conducerii Secției de pediatrie a unității medicale, mai exact destituirea din funcțiile de conducere a medicului șef de secție, a asistentei-șefe din Secția de pediatrie, precum și reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de două luni pentru una dintre asistentele medicale și infirmiera de salon.

Chiar dacă au fost considerate dure în interiorul breslei medicale, spre exemplu, de către directorul medical al Spitalului Județean Buzău, care și-a înaintat demisia în semn de protest, sau de către reprezentanții SANITAS Buzău, măsurile propuse de consiliul județean sunt juste, pentru că atunci când este vorba despre viața copiilor noștri, de tratamente care pot lăsa traume psihice, nu este loc de tocmeală. Nu de puține ori, în astfel de cazuri, cu copii care au suferit în spitalele din România, a fost loc de înțelegere, de măsuri indulgente, a fost loc de zicala „corb la corb nu-și scoate ochii”.

Iată că la Buzău, conducerea consiliului județean nu a fost de acord cu acest proverb și a procedat într-un mod profesionist.

Am convingerea că acest exemplu poate fi urmat și de alte autorități, atunci când este vorba despre soarta pacienților și mai ales a copiilor care ajung în spitale nu pentru a căpăta alte traume, ci pentru a-și trata problemele medicale, prin grija și asistența personalului de specialitate.