Cătălin Cherecheș

„Unde nu există educație ecologică, nu va exista dezvoltare durabilă”

Cele întâmplate în ultimii ani în zona Baia Mare, dar și la Roșia Montană, sau peste tot unde există poluare, mă determină să vă spun câteva lucruri despre nevoia de educație ecologică. S-au împlinit 5 ani de zile de când s-a decis introducerea educației ecologice și protecția mediului în trunchiul comun al cursurilor la nivel național, însă subiectul pălește și astăzi în fața problemelor din sistemul de învățământ și din realitățile comunităților care suferă din cauza poluării. Nu exagerez dacă spun că, în școlile din România, educația ecologică, deși ar trebui să fie privită ca premisă a dezvoltării durabile, nu este tratată cu atenție.

Dacă la adulți e greu să schimbi obiceiurile, încă nu s-a făcut bine înțeles faptul că elevii au nevoie să asimileze de la cele mai mici vârste cunoștințe de ecologie, ținând cont că procesul de învățare le schimbă mentalitatea și atitudinea față de mediul înconjurător. Copiii nu pot învăța despre ce presupune educația ecologică, ce înseamnă poluarea și efectele ei sau cum pot ocroti mediul în care trăiesc decât prin bunăvoința profesorilor la latitudinea cărora rămâne desfășurarea lecției de educație ecologică.

Directorii instituțiilor școlare sunt în măsură să decidă introducerea acestei discipline ca materie opțională, însă și aici sunt întâmpinate dificultăți cauzate de lipsa manualelor de specialitate. În anul 2009, autoritățile din domeniul mediului și educației nu au reușit să ajungă la un consens în ceea ce privește introducerea manualelor de ecologie în școli, astfel că nu a avut loc nici măcar o licitație pentru astfel de materiale scrise. În tot acest timp, în România, se vorbește tot mai mult de adoptarea unui stil de viață eco, dar pretențiile ca cetățenii să trăiască într-o lume „verde” sunt mult prea mari, în condițiile în care nici măcar la școală copiii nu sunt instruiți în domeniul ecologiei.

Și vedem cum, de cele mai multe ori, responsabilitatea transmiterii de informații cu privire la protejarea mediului revine ONG-urilor de profil, ale căror activități însă au nevoie să fie completate de studiul ecologiei în școală.

Dacă nu se schimbă viziunea asupra însemnătății educației ecologice, România riscă să rămână doar la nivelul vorbelor în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, iar educația ecologică rămâne tot la nivel de opțiune. Poate unora li se pare că este o problemă minoră pentru prezentul marcat de criză, dar să nu uităm că de grija față de natură și mediul înconjurător depinde viitorul. În țările din Uniunea Europeană educația ecologică este o disciplină care are un ecou pronunțat nu doar în învățământ, ci în viața fiecărui cetățean.

Să nu uităm că mediul înconjurător, cu tot ce are mai frumos, nu este o moștenire de la părinți, ci un împrumut de la copiii noștri.