Petru Călian

## „Unde-s doi, puterea... nu crește”

În plină criză economică și socială, principalul partid din opoziție, în frunte cu președintele său, Victor Ponta, are chef de orice altceva, numai de muncă nu. De la Bruxelles și până în România, liderii PSD fac lobby împotriva Guvernului, fără însă a veni cu soluții concrete și mature pentru situația actuală a țării. Astfel, domnul Ponta are preocupări infantile: militează pentru blocarea intrării României în Schengen sau îl acuză pe șeful statului, pe blogul personal, că se amestecă în viața Guvernului, a partidelor și a opoziției, numindu-l pe Traian Băsescu „Scaraoțchi” sau „Dracu’”, pe Sulfina Barbu și Raluca Turcan „pechineze”, iar pe Elena Udrea „drăcușoara preferată”. Un limbaj lipsit de grație chiar și pentru un tânăr.

Suntem într-o situație în care atât opoziția, cât și puterea trebuie să conlucreze pentru a scoate România din criză. Reproșuri și citate din basme oricine poate să facă. Aștept de la PSD mai multă implicare și maturitate. Ponta face o defavoare partidului prin fraze adresate parcă copiilor: „zăhărel de la stăpân”, „Mihail, câine de circ” sau „fiorosul buldog Blaga s-a dus cuminte la Cotroceni”. În textul de pe blog face o obsesie pentru diavol, într-o perioadă religioasă importantă pentru creștini.

Pentru Ponta, toate probleme României sunt de natură politică. Uită de angajamentele pe care și le-a luat odată cu funcția de deputat și caută cu îndârjire orice nereușită a Guvernului. Aruncă acuze asupra PDL, apoi mai atacă puțin și PNL. Cu această atitudine, Ponta nu face altceva decât să își izoleze partidul pe care îl reprezintă. Nu știu dacă alți reprezentanți ai PSD sunt de acord cu opinia domnului Ponta, însă mă îngrijorează preocupările unui tânăr politician care a ajuns în fruntea principalului partid de opoziție. Aștept de la PSD, ca și de la celelalte partide, o atitudine matură și responsabilitate privind adoptarea legilor de importanță majoră pentru România.

Din păcate, Victor Ponta mizează pe o altă variantă a proverbului românesc, astfel că pentru el nu se aplică înțelepta zicală „Unde-s doi, puterea crește”, ci „Unde-s doi, în curând trebuie să rămână numai unul”.