Nicolae Ciprian Nica

„Unde se termină democrația și unde începe dictatura?” Săptămâna trecută am asistat la două evenimente publice care vorbesc de la sine despre două sisteme politice. Pe de o parte, am fost cu toții onorați să luăm parte la discursul Majestății Sale Regele Mihai, aici, în Parlamentul României, pe de altă parte, am fost informați din mass-media și despre noile atacuri ale Președintelui României, Traian Băsescu, în cadrul unei emisiuni TV.

Vorbim aici despre doi oameni de stat! Unul care a crescut și a fost educat în perioada interbelică, cel de-al doilea, născut, crescut și educat în comunism.

Fostul șef al statului, Regele Mihai, a vorbit despre faptul că „mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului”, iar „drumul ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a legislativului românesc de după anul 1989”.

Actualul șef al statului declara la o emisiune TV că: „Senatul, în ansamblul lui, cu tot cu președinte, s-a compromis. (...) La Bruxelles, nu înțeleg cum se poate compromite un parlament în așa hal. E de neînțeles”.

Doi șefi de stat cu istorii și culturi diferite, două abordări diametral opuse.

Parlamentul despre care vorbea Majestatea Sa era cel care a dus România în NATO și UE, în clubul de elită al Europei. Parlamentul despre care vorbește Traian Băsescu nu vrea să facă jocurile sale, nu vrea să adopte Legea asistenței sociale așa cum a propus-o Guvernul și, prin urmare, trebuie desființat, pus pe rugul infamiei.

Democrația este un sistem sociopolitic care garantează drepturile și libertățile individului, iar această garantare se face ca urmare a separării puterilor în stat. Pentru ca un număr cât mai important de cetățeni să se simtă reprezentați într-un astfel de sistem, există Parlamentul, instituția care prin discuții, analize, negocieri, se străduiește să facă legi cât mai bune!

În România actualului șef de stat legile nu mai sunt făcute, sunt asumate! Legea asistenței sociale va fi și ea asumată, a anunțat Președintele României! Ar fi a paisprezecea asumare de răspundere a Guvernului Boc în doi ani de zile, ceea ce ar înseamnă o asumare de răspundere guvernamentală o dată la două luni. Așa a făcut Guvernul Boc și atunci când și-a asumat răspunderea pe Codul muncii! Premierul Emil Boc a venit cu proiectul de lege

în Parlament, a debitat câteva demagogii, precum că scopul modificării Codului muncii este acela „de a crea mai multe locuri de muncă în România”, parlamentarii puterii au votat, și acum Nokia a plecat din România și a lăsat fără muncă 2.500 de clujeni.

Dacă premierul Emil Boc nu și-ar fi asumat răspunderea, iar Codul muncii ar fi fost dezbătut în Parlamentul României, împreună cu sindicatele, patronatele și diverși experți, soarta angajaților Nokia ar fi fost alta, dar, așa cum am arătat mai sus, la actualii conducători vorbim de mentalități ale căror rădăcini nu se trag din perioada interbelică, în care exista cultura democrației, ci din anii de comunism pe care i-a trăit România și în care exista doar cultura totalitarismului, a deciziilor comunicate Marii Adunări Naționale, care le îmbrățișa fără ezitare.