Corneliu Ștefan

„Unirea Basarabiei cu Țara-Mamă, primul pas spre făurirea României Mari!”

În urmă cu 100 de ani, la 27 martie 1918, națiunea română a început să arate lumii că are voință, forță și dorință de libertate. Basarabia s-a unit atunci cu Patria-Mamă. A fost prima provincie străbună care s-a alipit României. Evenimentul rămâne memorabil, un semnal clar, limpede, pentru unitate, pentru democrație, pentru integrare în rândul țărilor civilizate.

Visul de veacuri al românilor a început să se împlinească la 27 martie 1918. Lupta înaintașilor pentru independență, pentru suveranitate nu a fost zadarnică. Revărsarea dorinței de unire nu a mai putut fi oprită de nicio forță potrivnică. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, zăgazurile construite de cotropitori au fost rupte, rase de pe fața pământului. Atunci, prin voința neamului, s-a creat o Românie unică, puternică și independentă.

Acum, în anul Centenarului, ar trebui ca peste tot în România să clocotească istoria, emoția, dorința de unitate, de echilibru, de conlucrare pentru bunul mers al treburilor țării. Faptele de vitejie ale înaintașilor, sacrificiul lor suprem ar trebui să ne oblige pe noi, cei care am fost trimiși aici, în Parlamentul României, în urma unor alegeri libere și democratice, să lăsăm la o parte ura, vrajba, diferențele de opinii, de doctrină și să dovedim că servim patria!

Trebuie să le arătăm românilor că Centenarul Unirii nu este o formalitate, un eveniment bifat, o motivație pentru a-ți face imagine, ci un crez care ne definește, o trăsătură caracteristică acestui popor mult încercat. Unitatea, solidaritatea și lupta comună pentru un ideal nu sunt concepte istorice, ci adevăruri pe care, din păcate, unii nu vor să le mai ia în seamă, mânați fiind de interese care nu țin de România.

Acum 100 de ani, înaintașii noștri ne-au dat un exemplu imens de patriotism, de curaj, de sacrificiu. În ciuda tuturor opreliștilor, Sfatul Țării, reunit la Chișinău, a decis Unirea Basarabiei cu România. Și acest lucru s-a produs în coasta Imperiului Rusesc, care a răcnit năprasnic, dar nu a putut să se opună voinței izvorâte dinlăuntrul unui popor încercat, care își dorea cu ardoare unirea, libertatea.

Și iată, acum, la un secol distanță de mărețul eveniment, constat cu tristețe că suntem dezbinați, că suntem învăluiți în ură, că nu putem să luptăm pentru un țel comun, acela de a aduce bunăstare, încredere și siguranță românilor. Democrația înseamnă, într-adevăr, diversitate de idei, de opinii, înseamnă contradicții și politici diferite, dar există și un numitor comun suprem: țara și binele ei.

Vă invit să reflectăm asupra acestui lucru!